Sărutul tău pe care nu l-am primit niciodată

Uneori mi se face atât de dor de tine încat simt că inima îmi iese din piept de durere.

O simt cum, atunci când citesc fiecare cuvant ce mi-a rămas din ce mi-ai scris cândva, atunci caând îmi amintesc fiecare silabă pe care mi-ai șoptit-o odinioară, începe să bată mai puternic. Si acum o simt în încheieturile ce pulsează când îți scriu.

Mă gândesc la cum n-am apucat să te văd vreodata. Ai fost o fantasmă. Um suflet fară trup. Eu, pentru tine, am avut trup-carne, sânge, chip. Ești o fantasmă după care, 4 ani mai apoi, încă plâng. Nu am plâns pentru nimeni altcineva. Nu am plâns pentru bărbații care m-au iubit, nici după bărbații care mi-au picat la picioare, nici după cei care au plâns pentru mine sau din cauza mea. Nu am plâns cand am fost lovită cu pietre si nu am plâns nici cand afecțiunea mi-a fost refuzată. Dar plâng dupa tine.

Sufletul meu se întoarce mereu cu fața spre tine. De fiecare dată când încearcă să se desprindă de tine, sã își îndrepte privirea spre altcineva, se intoarce, tot mereu, la tine. Mi-e dor de tine. De noptile lungi, de cele scurte, de un simplu noapte bună, de cum imi spuneai “micuțo”, de cum mi-ai spus că vrei să te sarut. Nu am apucat să te sărut. Nu am apucat să te cunosc. Si probabil că n-o să o fac vreodată.

Visez că într-o zi nu voi mai fugi. Nu voi mai incerca să dispar. Că într-o zi ne vom (re)vedea si vei șterge din sufletul tău greșeala mea. Că mă vei lăsa să te sărut. Sau măcar să te privesc. Să îți iau mâinile, să le ating, să le simt, să le țin în ale mele, apoi sa îmi potrivesc obrajii in caușul lor. Că mă veu lăsa să îți spun “da”. Că vei săruta obrajii pe care au căzut atâtea lacrimi. Uneori uscate. Lacrimi uscate de durere si de întrebarea ” Ce ar fi fost dacă? “.

După atâta vreme, ajung sa imi scriu nostalgia cu limbajul si fraza unei copile de 16 ani. Pentru că în 4 ani nu am scris nici macar o dată despre felul ăsta de durere. Blestem momentul când mi-am scris in cuvinte potrvite și în metafore ce nu le-am înțeles nici eu prea bine, singură, destinul și am zburat departe.

Știu ca nu vei citi. Știu că nu mai ești la fel. Știu ca nu vom fi niciodată. Și e in regulă pentru ca eu nu voi uita, și voi purta mereu in mine cuvintele tale și spiritul tău. Poate ca uneori mă voi lăsa dusă de val. Dar știu că sărutul niciunor buze nu se va compara cu sărutul tău, pe care nu l-am primit niciodată…

edc3839e0757fb8b037af8e433bbeecf

Advertisements

Lecția de literatură VIII (Departe de lumea dezlănțuită) (18+)

M-am lăsat deodată pe erecția lui. Eu o provocasem, era a mea și aveam de gând să îl fac eu al meu de această dată. Să îmi simtă ascunzișurile fremătând satisfăcute pe el, să fie învăluit în toate stările mele, să mă dorească cum nu mai dorise niciodată o femeie. Am încercat să fac vocile ce mă îmi ziceau că e unicitatea mea e imposibilă să tacă și am început să mă mișc pe ritmul savuros al respirației sale accelerate și greoaie de plăcere. Închisese ochii și capul îi era dat pe spate. Am început să mă mișc, păstrându-l adânc în mine. Muzica în surdină din cameră îmi dădea un ritm destul de alert, așa că m-am lăsat dusă de el cum nu mai fusesem dusă de nimeni. 

Plăcerea noastră era tot ce mai conta pentru mine. Nu mă mai interesa dacă cineva putea auzi răgetele animalice pe care le scoteam când simțeam erecția lui atingându-mi fiecare punct sensibil cu o cadență a cărei plăcere îmi provoca aproape durere. Mă sprijineam de marginile căzii, iar mâinile lui nu își găseau astâmpăr. Îmi cuprinse mai întâi șoldurile, apoi sânii, dar plăcerea nu îl lăsa să se concentreze pe un singur loc, așadar doar strângea, fără a frământa. 

Spatele mi s-a arcuit într-un orgasm ce aproape că mi-a luat simțurile. Apa fierbinte îmi făcea trupul greoi și incredibil de sensibil în același timp. M-am oprit deodată cu el adânc în mine. Revenindu-și, mi-a mușcat sânul ud și înfrigurat, trăgând de celalalt înspre el. M-am lăsat pradă plăcerii de moment, savurând orgasmul, dar el m-a tras de șolduri, cu sfârcul încă între buze și dinți, și mă mișcă el însuși în față și în spate, sus și jos, dezordonat și rapid, folosindu-mă pentru a ne oferi amândurora plăcerea dorită.. 

La un moment dat mi-a întrerupt gemetele pierdute deja în ragete, ridicându-se din cadă. Dădu drumul la apă să se scurgă și porni dușul atârnat, lăsând apa sa curgă pe noi. Mă așeză în picioare, sprijinită de perete și mă penetră sub jetul puternic de apă care ne lovea pe spate. Dintr-odată, puternic, în ciudă și fără menajamente, cum știam că îi place și cum știa că îmi place, mă cuprinse din nou. Rapiditatea loviturilor mă făcea să-mi pierd de tot capul, astfel că H. mă apucă de păr, dându-l pe spate și plesnindu-mi fundul în același timp. Am slobozit un strigat combinat cu geamăt, prelung și peste măsură de plin de plăcere aproape insuportabilă. Am izbucnit din nou într-un orgasm când am simțit apa mai rece pe spate, apoi mâinile lui pe ambele mele șolduri, trăgându-mă însetat spre el. 

  – Vreau să termin în tine, să-mi simți sămânța și să o păstrezi adânc, acolo unde te fac acum a mea… Ești a mea, ai auzit? 

S-a mișcat deodată mult mai repede decât până atunci, astfel că plăcerea nu mai îmi lăsa timp de gemut sau de gândit. Eram our și simplu transfigurată când și-a dat drumul adânc în mine…  

***

În dormitor, îi stăteam în brațe, complet goală. H. avea doar lenjeria pe el. Capul mi se odihnea pe pieptul lui împânzit de părul moale, blând, prin care adoram să îmi plimb degetele. Mă mângâia pe părul aproape uscat, buclat,  respirația lui ridicându-mi și coborându-mi capul. Uverturii lui Don Giovanni îi venise rândul în boxe. 

  – E una din melodiile mele preferate. Mă umple de un sentiment de înălțare, i-am șoptit. Mereu o ascult când învăț sau traduc ceva. Mă duce unde dincolo de limitele umane, nu știu cum și de ce. 

A tăcut. L-am încălecat mai bine cu unul din picioare. 
  – Mai mergem în oraș? l-am întrebat zâmbind, încercând să aflu dacă e supărat. Vocea îmi era ușor răgușită. 

A continuat să tacă. M-am ridicat într-un cot, privindu-i chipul. I-am sărutat obrazul, răsfrângându-mi buza de jos… Simțeam fiori privind ochii aceia albaștri, care pentru erau ațintiți de o zi întreagă asupra mea. O lumină violet-portocalie se cobora deasupra trupurilor noastre, îmbrăcându-le în apus și în dorință… 
***
Buza aceea dulce ca de copil i s-a lăsat din nou în jos. Gândul îmi era departe. Probabil don Giovanni avusese același efect asupra mea. Cu C., uitasem de toate grijile și durerile mele. Voiam să scriu, pentru prima dată în multe luni. Voiam să scriu ceva frumos. Despre o zeiță cucerită de un pământean, despre durerea ale cărei lovituri de bici încetaseră de ceva vreme sub buzele rozalii, pielea albă a obrazului și luciul unui păr negru. I-am sărutat buza răsfrântă. 

  – Ce ai zice dacă am ieși, am lua un vin și niște pește, și am petrece seara și noaptea în casă, departe de…

  – Lumea dezlănțuită! m-a completat ea, veselă . O idee excelentă, meneer! 

Mi-a sărutat obrazul și fruntea, continuând apoi să moțăie pe pieptul meu. Inima imi bătea iar puțin cam repede, dar sub respirația ei calmă s-a liniștit, acceptând bucuria ce o cuprindea odată cu lumina blândă a apusului… 

Lecția de literatură VII (Adormi, Liebe) 


– Liebe, ce ai zice dacă în seara asta am ieși la un restaurant drăguț? 

  – Ce fel de restaurant? l-am întrebat, cu capul încă în poala lui. 

  – Românesc. Știu unul unde fac o ciorbă de burtă bună de te lingi pe degete. 

Mă mângâia pe păr, scărpinând ușor pielea capului. Asta îmi plăcea la nebunie. 
Mormăiam ușor, un tors continuu, iar el trecea încet la ceafă. O melodie profundă, chitară ale cărei vibrații curgeau ca un ceai cald și parfumat prin mușchii mei obosiți. 

  – O să adorm, i-am șoptit. 

  – Adormi, Liebe… 

A fost cel mai dulce lucru pe care mi-l spusese până atunci, simplu, cu o inflexiune a vocii pe care nu i-o cunoscusem niciodată. Nu am apucat să mă bucur prea mult. 

Oboseala mi-a zdrobit pleoapele și m-a îmbrățișat într-o neștiință lipsită de vise… 

*

M-am trezit cu greu, ca printr-o pătură groasă de ceață. Eram singură pe canapea. Gândul că a plecat m-a lovit. Nu am plâns. Eram pregătită să nu plâng. Să nu mai sufăr. Îmi exersasem din nou abilitatea asta la muncă, în fața calculatorului; eram pregătită să finalizez studiul acasă. Nu era pentru prima oară când îmi propuneam să nu sufăr din cauza propriilor vise. 

Așadar mi-am frecat ochii și am continuat să zac, amețită și cu capul extrem de greu. O piatră îmi înlocuise creierul. Plumb in loc de materie cenușie. 

  – Ahaaa, te-ai trezit în sfârșit! 

I-am auzit vocea jucăușă și, deși nu voiam să recunosc, mi se luase o piatră de pe inimă. 

  – Hai sus, să faci o baie, să scapi de ciorapii aia că te strâng și pe tine și sa te înviorezi, că arăți de zici că te-a lovit Ghilgameș!

  – De ce mă grăbeeeești? Aoleu, zici că sunt iar la examen! am râs eu cu gura legată încă de somn, încercând să par nemulțumită. 

A venit cu mâinile umede din bucătărie și m-a stropit. Am țipat și am sărit în sus, iar H. m-a prins rapid de mâini și m-a ridicat în picioare, luându-mă în brațe și sprijinindu-mă de pieptul lui…

***

C. s-a sprijinit de mine, cu sânii strivindu-i-se blând de pieptul meu. I-am privit chipul tânăr, pielea fină, albă și părul dezordonat și țeapăn. Mi-am băgat nasul în obrazul ei, inhalând aroma de femeie – nările mi-au fost invadate de un parfum suav de flori. Mirosul părului, diferit de cel al pielii, s-au amestecat și m-au îmbătat într-un moment ce a părut o veșnicie. 

Era descoperirea unei euforii dincolo de durere și de sfâșiere. Buza de jos i s-a răsfrâns și mutruța i-a devenit tristă, mimând plânsul. 

  – Dar eu nu vreau să mă spăăăl! 

  – De ce? am întrebat-o in șoaptă, dându-i părul din ochi. Îmi simțeam vocea tremurată, așa că am încercat să mă adun din momentul în care mă drogase aroma ei.
 
  – PENTRU CĂ SUNT UN COPIL RĂU, a chiuit C. 

  – Pfoaaaaa, mi-ai spart urechile… am râs eu. Smiorcăită mică. Bineeeeee. Vedem noi.

 
Am lăsat-o pe canapea și m-am dus la baie. Am dat drumul la apă caldă și am lăsat-o să umple cada. Am găsit spumă și am lăsat aburii să spele orice îndoială și teamă din ultimele ore, într-o baie de abur și ascuns între valuri nesparte de spumă parfumată. 

  – Dacă tu ești un copil rău, eu sunt un profesor căruia nu-i pasă, și știi asta. Deci mă voi bucura singur de un moment de relaxare în cada pe care nu dorești să o împărți cu mine, evident. 

S-a bosumflat și s-a enervat în același timp, dând din mâini și chuiuind din nou. 

  – Ce, vrei și tu?

  – Daaaaaaaaaaaaa! 

  – Atunci haide să împărțim momentul ăsta, ce zici? 

Brusc, și-a reluat ținuta dârză și m-a privit cu o figură ce m-a înghețat pentru o secundă. A făcut stânga-mprejur pufnind și, peste 5 minute, s-a întors cu vinul pe care îl cumpărase și cu doua pahare pe care le-a așezat printre zecile de geluri de duș și șampoane și săruri de baie. S-a pus pe marginea căzii, întinzând un picior pe pieptul meu. Era încă acoperit cu ciorapul fin…  – 

Lecția de literatură VI (Daddy issues) 


– Nu am de unde ști dacă peste o luna, două, un an îți vei mai dori să ai un bărbat pe care soarta l-a îmbătrânit în brațe, sau sa stai la pieptul unui om irascibil și răutăcios, obsedat de control, perfecționist și, poate, la fel de aiurit ca tine. Dar știu că, atât cât îți vei dori, o să stau lângă tine și o să am grijă de tine. Nu îți pot promite iubire nemăsurată, nu îți pot promite povești ca în basme, nu mă pot probabil ridica la nivelul viselor și aspirațiilor tale de bărbat, dar îți pot promite să fiu aici. 

***

Stăteam pe pervazul geamului din garsoniera mea. Aveam o caserolă cu paste în brațe și o furculiță de care primeam de la vecini la pomeni când eram mai mică.

Era 9 dimineață, de abia ajunsesem de la serviciu. H. mă aștepta in fața ușii apartamentului cu o pungă de cadouri în care pusese caserola, furculița, și o sticlă de apă în care turnase suc stors de portocale. Eu îmi cumpărasem pufuleți, înghețată de vanilie și o sticlă de vin rosu cu care plănuiam să îmi înec amarul de cu o seară înainte. 

  – Guten Morgen, Liebe! mi-a spus zâmbind. 

  
Inima mi-a rămas în loc când l-am văzut, în picioare, drept, sprijinit de ușa mea, ascultând muzică la niște căști mari. Mi-a zâmbit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și m-a așteptat să deschid. Nu am spus nimic. L-am lăsat și pe el sa intre în holișor. Cât mă dezbrăcam de haină, mi-am privit în oglinda de la întrare cearcănele de sub ochi, datorate oboselii și frământărilor nefondate. 

  – Poftim mica cină. Pot să mă așez pe canapea? 

Am dat din cap că da, luând punga cu model de flori pe care scria la mulți ani, dând drumul la combină și la muzică înainte de a merge la bucătărie. 

  – Ai mâncat de dimineață? am șoptit, cu lacrimile încă în gât. 

  – Nu încă. Te-am așteptat să vii. M-am gândit că poate ești așa bună să-mi faci o omletă cum mi-ai făcut atunci. 

  – Schimb rețeta.

  – Bine, chef, atâta timp cât e făcută de tine, nu contează. 

M-am pus pe tăiat ardei, am scos pătrunjel din congelator, am desfăcut o conservă de ciuperci și am mărunțit niște bucățele de bacon. Am lăsat totul în tigaie, întrebându-mă ce lipsește. Am mai tocat și o roșie, apoi am adăugat ouăle. 

H. veni în spatele meu, fără însă a mă atinge în vreun fel. Am încălzit lapte in ibric lângă tigaie, adăugând ciocolată instant și puțină cicoare, cum îmi plăcea mie. L-am invitat înapoi în sufragerie, apoi i-am adus pe măsuță omleta, laptele cu ciocoinka și un pahar din sucul pe care mi-l storsese. Pastele mele erau în cuptorul cu microunde cât mă schimbam, cu spatele la el. Mi-am dezbrăcat fusta strâmtă, cămașa și sutienul, îmbrăcând un tricou larg și lung cu pisicuțe peste ciorapii cu bandă și lenjeria dantelată.

Stăteam pe pervazul geamului din garsoniera mea și mâncam dintr-o caserolă, cu o furculiță de pomană, pastele pe care le pregătise H. noaptea trecută. El mă privea din partea cealaltă a camerei, mâncând la măsuța mică. 

  – Nu știu exact ce anume te-a mâhnit atât de tare ieri noapte, începu. Din păcate, în cercetările mele literare nu am dat peste așa multe situații care implică femei supărate. Cred că nimeni nu ar putea cerceta așa ceva într-o singură viață. Probabil te-ai simțit acaparată. Poate brusc te-ai trezit în casa unui necunoscut într-o situație prea obișnuită, care succedea uneia mai puțin obișnuite și mult mai intime. 

Adevărul era că momentul din bucătărie mi se păruse, dimpotrivă, neobișnuit, și mult mai intim decât micuța scenetă din sala de clasă. Dar am tăcut. 

  – Poate ai crezut că îmi ești datoare? Poate ai crezut ca vreau prea mult de la tine deodată? Probabil am exagerat, și îmi pare rău. Când m-ai luat în brațe prima dată ai deschis ceva în mine ce nu a mai fost demult deschisă. Pesemne că ai impresia că pentru mine ești doar o fată pe care am cunoscut-o într-o bodegă în miez de noapte și care nu înseamnă prea mult. Și probabil ai fi fost, dacă nu mă copleșeai în decurs de doar câteva ore cu energia ta dulce, naturală și pasională.

Nu mă uitam la el. Mi-era prea rușine. 

  – Nu știu ce sunt eu pentru tine, a continuat, dacă sunt doar o fantezie, dacă ai vrut doar o noapte sau două. Nu te cunosc. Dar mi-ar plăcea să o fac. Momentan știu doar că ești o tânără foarte dulce, cu niște ochi mari și inteligenți, cu o viață interioară foarte colorată. Mi-ar mai plăcea să primesc din energia ta. Dacă tu nu vrei asta, nu e nimic, nu mă voi supăra, dar am zis sa verific, de aceea sunt acum aici. 

M-am uitat în sfârșit la el, cu sufletul ușor. Mi-a zâmbit drăguț, întâi cu buzele închise, apoi a râs și a continuat:

  – Nu știu cum se face asta între voi, tinerii. ‘Wanna date, mommy?”, zise el cu o voce groasă, simpatică, imitând un golan american. Sau aia mergea doar cu daddy? 

Am pufnit în râs și am dat din cap că da. 

  – Mă lași să fiu daddy-ul tău? La o adică, pe stradă, oamenii chiar nu s-ar uita ciudat dacă mi-ai zice așa. Eh, pe naiba, te scot la un cico?

Am râs și mai tare și m-am dus lângă el pe canapea, luându-l în brațe… Sperase.

Lecția de literatură V (Dincolo de arhetip) 

Pastele fierbeau cu capacul pus, dar eu o priveam pe C. Stătea la masa din bucătărie, turcește pe scaun. Purta halatul meu, de două ori cât ea, și își purta părul negru înfășurat într-un prosop făcut turban uriaș. Se uita cuminte, absorbită ca un copil, pe un album de artă. Naturală, curioasă, blândă, îmi putea fi copil. Pesemne că eram chiar mai în vârstă decât părinții ei.

Cu o seară înainte făcusem dragoste cu ea și mă simțisem tânăr cum nu o mai făcusem de mulți ani. Și iubit. Mă sărutase și mă luase în brațe cu totul, mă încălecase cu piciorul ca pe o pernă și adormise lângă mine cu atâta încredere, de parcă aș fi fost al ei de-o viață. Inima a început, parcă, să-mi bată cu o idee mai tare de dimineață, când avusese grijă de mine, îmi făcuse o omletă cam prea prăjită și un ceai prea tare, dar cu atâta drag. Mă răsfățase, asta era cuvântul. Peste toate, mă mai și sărutase înainte să plec la facultate. În secret, undeva adânc, în străfundurile sufletului meu, îmi dorisem să fi venit și ea cu mine. Ceea ce se și întâmplase – un glitch în matricea rutinată ce se dovedise dincolo de orice așteptări.

O priveam pe C. și mă întrebam dacă și ea simțise fiori. Dacă fusese la fel ca în fanteziile ei. Dacă și ea se simțea ca o adolescentă – de fapt, ea de-abia trecuse de perioada aia, poate că nici măcar nu o depășise pe de-a-ntregul. Dacă doar eu mă simțeam curios și emoționat ca un flăcău în fața… A ceva nou. Oare putea simți așa ceva pentru un om cu chipul îmbătrânit, cu semne lăsate de timp asemănătoare, probabil, celor ale tatălui ei? Oare, odată împlinită pe de-a-ntregul fantezia ei, avea să mai vrea mâna mea prăfuită în părul ei des și pe coapsele albe și moi? Care era granița ei între profesor, bărbat, și poate tată? Măcar avea așa ceva?

Mi-am privit fața reflectată în capac, apoi mâinile. Mă ajunsese oare criza aia specifică de mă culcasem cu o puștoaică? Și mai ales, de ce mă gândeam dacă o tânără ‘mă place’ în termeni de puber ușor excitabil? Fata mă invitase la o cafea, care de fapt era lapte cu cacao, dar nu îmi dăduse vreun semnal înainte de a o atinge eu.

Adevărul era că toată viața mă lăsasem purtat de cărți și, totuși, niciodată nu încercasem ce scrie în ele. Dincolo de presupusele mele analize, mă lăsasem mereu purtat de arhetipul plăcerii și instinctelor mele animalice. Predam despre omul care prin cultură devine civilizat. Dar sexul și dragostea sunt civilizație? În ce circumstanțe devin civilizație? Sunt mit sau hormon?

Eram parcă într-una din poveștile mele de satiră cu Ion Popescu și Maricica. Simțeam cum devin un Ion cu întrebări de Popescu din cauza acești Marcici micuțe, dulci și înfipte.
– Vai, pastele! izbucni ea.

Se ridică deodată în picioare și fugi la oala de sub al cărei capac se revărsau valuri de spumă albă.

– Și cică eu nu știu să pun chestii la fiert, mormăi ea, aparent ofuscată, cu un rânjet simpatic, ascuns, pe buze.

Mânui cu atenție problema și o rezolvă imediat. Așa micuță și înfiptă, potoli învolburarea și lăsă capacul puțin ridicat.

– Pfu! făcu ea.

Am lăsat întrebările să se risipească și am luat-o ușor în brațe, pe după umăr. Am sărutat-o pe frunte. I-am simțit sânii lipindu-i-se de pieptul meu când s-a întors spre mine și am tresărit. Îmi zâmbi șiret, se dezlipi și începu să-mi cotrobăie bucătăria, până găsi o oală mică, și puse la încălzit sosul cumpărat pe drum.

– Fii atent, pun puțin ulei, și când o să fiarbă o să facă bulbuci! mă atenționă.

– Așa este, chef!  am chicotit.

Amesteca sosul cu o lingură de lemn și cu mână în șold, dând din fundulețul bombat, dar acoperit. Îl voiam descoperit în palmele mele, așa că m-am strecurat pe sub halat. A tresărit ușor, mârâind pe sub mustăți, o felină feroce ascunsă sub o figură ce, în lumina unui un ochi neavenit, nu lăsa nimic special la vedere…

***

Amestecam sosul cu lingura tocită de lemn, unduindu-mă pe un ritm pe care îl scosesem de la naftalina muzicală din capul meu. Mă întrebam dacă H. văzuse în mine ceva dincolo de o fată tânără și proastă care i se aruncase în brațe pur și simplu. Dacă avea măcar în gând dorința de a mă cunoaște dincolo de câteva momente fizice intime. Dacă dincolo de cinismul său și o oarecare malițiozitate se ascundea ceva drăgăstos, sau eram pe cale să cad din nou în vreo capcană pe care mi-o întinsesem singură când îl invitasem la mine.

Poate că trebuia să fie doar un one night stand, poate că nu trebuia să mă fi dus la el la curs… Poate că mă oferisem pur și simplu pe tavă. Unui bărbat matur probabil nu îi plăcea așa ceva. Doar că el mă luase cu el acasă…
Șirul gândurilor îmi fu întrerupt de mâna lui spatele meu, coborând în jos. Dacă voia doar ceva fizic? Atunci m-a lovit ca un fulger… Am mârâit și m-am dat la o parte, iar fața lui s-a albit pur și simplu.

– S-a întâmplat ceva? Am făcut ceva greșit?

– N-nu… Mă duc să mă îmbrac pentru la muncă, însă.

– Dar rămâi la masă, da?

Am dat din cap că da și m-am dus, cu plânsul în gât, să mă schimb. Un plâns ce cumula teama mea de a fi respinsă și folosită. Orice om de bun-simț mi-ar fi spus că nu puteam avea alt soi de așteptări după doar câteva ore.

Mi-am pus aceleași haine ca la curs, doar că și lenjeria de corp. Mă simțeam, însă, descoperită și dezbrăcată. Mă văzuse goală, mă dezbrăcase de orice rușine și ne dăduse plăcere amândurora, iar eu aveam remușcările stupide ale unei târfe cu pretenții de puritate. Ce altă părere putea să aibă un bărbat despre o fată cu aproape 30 de ani mai tânără care i se aruncase pur și simplu în brațe?

Mi-am luat geanta și am ieșit pe ușă fără să mai spun altceva, cu rușinea inundându-mi ochii.

H. ieșise după mine. Eram lângă lift când m-a apucat de mână.

– Ce s-a întâmplat? De ce nu vorbești cu mine? Te-am supărat cu ceva?

– Nu.

– Atunci?
Avea vocea joasă și impenetrabilă, a unui profesor căruia nu i se răspunde după bunul plac și mai ales nu i se spune adevărul.

Am continuat să tac. Îmi dădeam seama că mă comportam groaznic, că îl speriasem, că avea să se simtă prost. Sau nu. ”Mă vei urî, ca toți ceilalți”, am gândit, dar nu am spus nimic.

– Întârzii la lucru, am șoptit, printre lacrimi.

– Nu vrei să mă mai vezi?

Am tăcut iar. Nu puteam să îi spun că îmi doream să rămân pentru totdeauna cu el, să îl las să mă cunoască și să îl cunosc, să mă lase să mă îndrăgostesc de el, așa cum îmi dorisem de prima dată când îmi invadase gândurile. Îmi era rușine de mine, deși nu aveam de ce. Simțeam că înăuntrul meu era ceva prea mare, pare plin, care avea sa explodeze.

– Am nevoie să mă gândesc…

M-am smucit din mâna lui și am luat-o pe scări, toate 8 etajele. Nu a închis ușa, nu a intrat în casă. A așteptat. Poate a sperat. Îmi place să cred că a sperat.

Lecția de literatură IV (Matricea interzisă) 

– Deci putem spune că arhetipurile fac parte dintr-o memorie colectivă, un inconștient colectiv. Nenea ăsta de care am mai vorbit, Carl Jung, a studiat teoria aceasta. Dar arhetipurile sunt doar o matrice –  niciodată nu e vorba de ceva concret… 

Ascultam visătoare cursul lui H. Era din nou 7 seara. Intram la muncă la miezul nopții, aveam tură de noapte, și mi se făcuse dor de el. 

Cu o seara înainte făcusem dragoste cu H. Adormisem amândoi în patul meu, ținându-mă în brațele lui protectoare. Am descoperit în el dorința de afecțiune și de mângâiere, pe care nu aș fi ghicit-o altfel niciodată. 

Se uita uneori la mine, zâmbind șiret. Mă amescasem printre studenți, dar mă descoperi îndată ce intră pe ușă în amfiteatru. 

Își încheie cursul cu o jumătate de oră mai devreme și ieși primul, ca de obicei. Am pornit calmă în urma lui, fără să alerg. Am coborât scările spre etajul întâi, unde am mers o vreme, până coti pe un holișor întunecat. Acolo se întoarse brusc și mă cuprinse în brațe, sărutându-mă adânc, cu pasiune și dorință.

 
De dimineață mă trezisem prima și îl privisem o vreme dormind cuminte, fața spre mine și buzele ușor întredeschise. Chipul îi era luminos. Părea că doarme adânc și fără vise. M-am spălat, m-am îmbrăcat în colanți de casă și un tricou decoltat și m-am pus să fac micul dejun, omletă și sandvișuri cu unt și dulceață de căpșuni. Ciocolata caldă venea la urmă. Când ungeam feliile m-am trezit cu o mână mare pe fund, frământându-l somnoros. Era cu un cap mai înalt ca mine, așa că își sprijinea bărbia pe creștetul meu.

 – Guten Morgen, Liebe… 

 – Buenos días, Señor, ¿cómo estás? Ați dormit bine? 

  – Ca un prunc… M-am vindecat brusc de insomnie.

  – Da, e foarte bun sportul cu puțin timp înainte de culcare! 

  – Eliberează endorfine și alți hormoni de-ăștia fericiți. Se întâmplă să… 

  – Dacă deschizi dulăpiorul din baie o să găsești o periuță de dinți nouă, iar prosop îți aduc eu îndată. 

Chicoti încântat și mă sărută prelung pe gât. 

  – Nu vreau să se termine visul ăsta, îmi șopti. 

Pe holișorul întunecat, mă eliberă puțin din îmbrățișare și mă conduse spre o ușă pe care o deschise cu cheia și pe care mă împinse ușor să intru. Era o clasă extrem de mică, specifică facultății respective, destinată seminariilor cu foarte puțini studenți. Închise la loc ușa cu cheia și porni doar jumătate din neoane, lăsând o lumină obscură. 

Se duse la catedră și mă invită mai aproape de el. M-am așezat pe masă, în fața lui, care se așezase pe scaun, relaxat, privindu-mă de jos. Îmi mângâia picioarele acoperite cu ciorapi fini, negri, și gemu slab, privindu-mă cu poftă. Pe sub fustă nu purtam lenjerie…

  – V-am găsit puțin neatentă la curs, domnișoară. Păreți cu gândul în altă parte, e ceva ce mă macină? 

  – Nu, domnule H…

  – Suntem în clasă, aici sunt domnul D. 

  – Vă rog să mă scuzați, domnule D. Nu am vrut să fiu nepoliticoasă. Dacă vreți să fiu sinceră, aflați că eram atentă la dumneavoastră, dar nu la curs… Umezeala dintre picioare nu îmi dădea voie să cuprind cu gândul fiecare cuvânt despre arhetipuri. 

  –  Păi asta e o problemă extrem de gravă și trebuie rezolvată foarte rapid, nu știu crezi? 
Imediat o mână curioasă se strecură spre coapse, mângâind și frământând. 

  – Ți s-au umezit până și benzile dantelate de la ciorapi, Liebe. 

Am roșit instant și am lăsat un geamăt finuț să mi se strecoare printre buze. Îmi scoase cureaua subțire ce îmi ținea cămașa strâmtă pe corp și mi-o strecură între dinți, sărutându-mi buzele despărțite și mușcându-le pe fiecare. Se ridică în picioare și îmi desfăcu tacticos nasturii, lăsându-mi sânii acoperiți de dantelă violet la vedere. Ii scoase din sutien și trecu la atac, prinzând sfârcurile între degete, rotind și gâdilând. 

  – Este foarte rău să pierzi chiar și un singur curs, pentru că mai târziu nu o sa mai înțelegi anumite lucruri. 

  – Aha…. 

  – Și este la fel de grav să vii fără lenjerie, mai ales când ești atât de ușor excitabilă. Dar corectez eu acest comportament acum. 

Îmi ridică sânii de sfârcuri, apoi îi lăsă să cadă. Mă întinse pe catedră, îmi ridică fusta și îmi despărți picioarele, strecurându-și direct două degete în vaginul meu ud leoarcă, pregătit deja pentru el. Începu să mă scotocească rapid. Găsi imediat punctul sensibil, pe care începu să îl gâdile rapid, cu degetele făcute cârlig. Cu cealaltă palmă mă apăsa pe bazin, exact deasupra degetelor, masând. Gemeam înfundat din cauza curelei și aveam ochii închiși, așa că nu am apucat să văd când și-a strecurat erecția în mine. Începu să pompeze rapid și adânc, ținându-mă de sâni și de sfârcuri, iar eu mă strângeam pe el mai tare cu fiecare mișcare. 
Când eram aproape să termin, și-a scos-o din mine și a strecurat din prima aceleași două degete, cu care m-a frecat nu foarte adânc, până când un suc fierbinte a țâșnit din mine pe podea, lăsându-mă paralizată de plăcere. Nu am avut timp să mă liniștesc. Gâfâiam când H. m-a ridicat de curea și m-a așezat în genunchi, pe jos.

Îmi eliberă buzele și își strecură erecția umedă de sucurile mele printre buze. I-am cuprins-o ca în transă, sugând cu poftă, din ce în ce mai adânc. Deși o avea mai mare decât multe din cele ce le avusesem între buze până atunci, i-am luat-o aproape pe toată. Ii mângâiam capul cu limba în timp ce i-o sugeam, iar mâna lui era încleștată în părul meu, ghidându-mă. Mă simțeam târfa lui, iar asta mă excita la nebunie. Când am simțit că nu mai rezistă, i-am luat-o în mână și i-am frecat-o cât puteam de repede, atingându-i în același timp vârful cu limba. 
A terminat în mai puțin de un minut, lăsând valuri de spermă groase să mi se scurgă de pe limbă pe sâni, în acompaniamentul gemetelor lui profunde și pline de plăcere. 
Se aplecă și mă sărută profund, ajutându-mă să mă ridic. Mă așeză din nou pe catedră și mă șterse de spermă cu șervețelele din buzunar. Îmi mai dădu să gust puțin cu un deget, apoi îmi închise cămașa și îmi așeză cureaua. Mă sărută din nou și din nou, ținându-mă în bratele lui protectoare, și i-am simțit din nou mirosul plăcut, de care devenisem dependentă. 

  – Mergem împreună la mine, mâncăm ceva, și abia apoi te duci la muncă, da? Iar de dimineață vreau să te găsesc la mine în pat, în regulă? E rândul meu să-ți fac micul dejun. La pat, îmi șopti, încă respirând greu. 

  – De acord, lieve! Ce ai de mâncare? 

A chicotit la auzul unei altei limbi germanice decât aceea în care era deja expert, m-a sărutat pe frunte, și am ieșit împreună din clasă. 

  – Îți fac ce vrei tu… îmi răspunse visător, blând, ținându-mi mâna mică la adăpostul palmei sale mari… 

Lecția de literatură III (Scoica Afroditei) (18+)

Am roșit instantaneu. Două buzițe pline, ce nu ascund alte falduri, ci doar un clitoris micuț, ascuns, se aflau sub privirea lui. Mă atinse cu două degete, mângâind interiorul, cercetând fiecare locșor. Mi-am acoperit sânii, dar H. mi-a dat palmele la o parte, șuierând:
-Priveliștea îmi aparține, nu ai voie să te atingi acum, doar când îți dau eu voie. Da? 

-Da… am răspuns cu greu, așteptând atingeri mai profunde. 

-Minunăția asta în forma de scoică, ce ascunde probabil toate secretele Afroditei, îmi aparține în momentul asta, ai înțeles? mă întrebă suav, cu vocea îngroșată de placere. 

Îi simțeam degetele rigide cu care mă atingea, mângâind clitorisul cu degetul mare și cu celelalte studiind intrarea micuță. Era încordat, stăvilindu-și pornirile animalice. 

-Vreau să nu te abții, i-am șoptit. Vreau să mă folosești exact asa cum îți place. Exact așa cum tânjești să folosești zeița aia din visul tău… 

Degetele au început să strângă mai tare, să apese cu o presiune mai mare. Cealaltă mână a sa a făcut popas pe coapsa mea, iar gura a sărutat-o cu pasiune, mușcând carnea alba și tânără. 

-Imaginează-ți că ai prins-o printre coloane… Că ți se dăruiește… Iubește-o acum ca și cum nu ai să o mai ai niciodată…

Gura i s-a năpustit asupra buzelor mele umede, trecând cu limba peste mugurele atât de sensibil, făcându-mă să tremur din toate încheieturile. Spatele mi s-a arcuit, iar mâinile s-au încleștat în părul lui roșcat, ținându-l prizonier. Sub gura lui nesătulă eram și eu prizonieră, a lui și a plăcerii ce curgea în valuri nestăvilite. Vârful limbii căuta intrarea, forțând-o ușor. Dinții zgâriau cu blândețe clitorisul, mușcând labiile umflate de atâta plăcere. Un deget și-a făcut, tiptil, loc printre ele, urmat de un altul. M-am trezit cu strâmtoarea forțată și umplută, și un val de senzații m-a lovit în plin… 
Gemeam tare, plină, gâdilată peste tot de fiori. Degetele i s-au arcuit în mine, cutreierând o vreme până la găsirea comorii. M-am trezit spulberată de un val nesimțit cu nimeni altcineva până atunci. Avusesem primul orgasm, care îmi adusese o secundă de orbire și mă făcuse să slobozesc un sunet gutural, al leului satisfăcut dincolo de limitele cunoscute. 

Am căzut moale pe așternut. Voiam să îi intru în sânge. Doar asta îmi ocupa gândurile. Un sentiment de neputință de a duce la împlinire o dorință ce nu poate fi nici exprimată, nici satisfăcută. Gândurile mi-au fost însă întrerupte de umbra lui H. deasupra mea, căutându-mi gura cu buzele pline de sucurile mele, umplându-mă de mine și căutând ceva neștiut. 

Atunci am simțit. Ne unisem. Ne făcusem unul. Intrase în mine dintr-odată, cu totul, umplând fiecare colțișor din mine, făcându-mă să mă mulez pe bărbăția lui, al cărei vârf îmi împungea cervixul vibrant. A început să se miște imediat, nedescoperindu-mi gura, penetrandu-mi simultan buzele și vaginul curios, la fel de doritor, fierbinte și ud. Mai rămăseseră doar gemetele mele înfundate sub gura lui și plesniturile umede ale bărbăției lui în mine, care nu se sfia să mă lovească fără milă. Setea lui mă făcea să înnebunesc cum nicio fantezie nu reușise să o facă, iar plăcerea era dincolo de orice sesiune de plăcere proprie inițiasem vreodată cu gândul la el. 

Îmi ridică fundul, iar el se așeză mai bine deasupra mea. Îmi acoperi gura cu palma și începu să pompeze fără milă, lovindu-mi cervixul cu fiecare mișcare. Simțeam în ele ciudă, o nevoie extremă și dorință nesatisfăcută de multă vreme. Două din degetele de la mână s-au strecurat în gura mea, căutând, mângâindu-mi limba și buzele și obrajii nesătule și doritoare, la rândul lor, să îl primească, să îl satisfacă și să îl elibereze. 
După o vreme în care doar gemetele noastre și sunetul penetrărilor sale se mai auzea, m-a întors pe burtă dintr-o singură mișcare. Îmi mângâie spatele, îmi sărută nerăbdător și însetat ceafa și îmi șopti:

-Nu vreau sa te rănesc, spune-mi că ești bine. 

-Sunt prea bine, am reușit să îngaim. 

-Vreau să fac dragoste cu tine, dar nu mă pot înfrâna. Vreau să te simt, vreau să îmi pulsezi… 

-Nu te abține. Eliberează-te prin și în mine… Sunt femeia ta acum și te vreau în mine, să mă umpli, să simt că mă rupi. Așează-mă cum vrei și fă-mă a ta, nu te opri… 

Nu am apucat să termin, căci mi-a ridicat genunchii și m-a pus capră, penetrandu-mă direct, fără menajamente, ca o fiară. Gemea ca un animal prădător ce își devorează hrana cu plăcere. Sunetul gutural mă satisfăcea la fel de mult precum actul în sine. Am început să-i dau contre, iar asta l-a făcut să tremure cu totul și să mă apuce de păr, forțând-mă să-i privesc ochii răvășiți de plăcere printr-o arcuire extremă a spatelui. Mă trăgea de păr spre el, secătuindu-mi gemetele.

Când a fost prea multă plăcere ca să mai poată suporta, a mărit atât de mult ritmul încât mi-am pierdut cunoștința, și m-am trezit simțind căldura spermei sale calde în mine și trupul său obosit căzând lângă mine. I-am sărutat pieptul, gâdilandu-mi buzele cu părul moale. Am tras cearșaful mototolit de sub mine, învelindu-ne trupurile istovite și m-am cuibărit la pieptul său și am ațipit de cum am închis ochii…