Lecția de literatură II (Atingere narativă) (18+) 

***
Pe drum mă gândeam că mă îndrept spre casă lângă omul cu care avusesem cele mai multe fantezii la 20 de ani. Fusesem cu destui băieți în timpul facultății, dar marea mea obsesie rămăsese profesorul meu de literatură, plin de el și ciufut, cu vocea lui teatrală și mai multă informație despre legende și mituri decât aș fi putut spera. 

Își purta rucsacul în spate și mergea drept, cu un zâmbet șiret pe buze. Era un bărbat înalt, bine făcut, blond-roșcat, pe la vreo 50 și puțin de ani. Mâinile mari și le bagase în buzunar, căci era frig afară. Eu, la 23 de ani, de abia terminasem facultatea de câteva luni și aveam un job bun la o multinațională, unde îl fermecasem pe tipul de la interviu nu doar cu nivelul excelent al spaniolei și englezei, ci și cu sânii mari, rotunzi, formele pline și fundul bombat, dar fără șolduri prea largi. Ochii migdalați, mari, căprui, îl sfredeleau în timp ce ii povesteam despre toate lucrurile rele pe care le citisem despre firma lui, dar nimic nu este prea rău sau greu pentru mine, căci am un as în mânecă pentru orice. Probabil că gândise ‘sau îl ai în decolteu’. Dar asta ne importă prea puțin. 

Ajunși în fata ușii, l-am invitat pe H. în dezordinea garsonierei mele. L-am rugat să se descalțe dacă și să se simtă ca acasă. Mi-a luat în considerare sfatul, și cât timp m-am spălat pe mâini se instalase cât se putea de comod pe canapea. M-am postat în fața lui – stătea cu mâinile pe spătarul canapelei.

-Am ceva sa ți mărturisesc, i-am spus. 

-Încă ceva? 

-Da, și de data asta e grav. Te-am chemat la cafea, și chiar aveam de gând să îți dau una, dar treaba e că… Nu știu sa fac cafea. Beau doar cicoare și lapte cu ciocolată… Dar îți pot face un suc de portocale proaspăt de tot, numa’ bun, îți dă mai multă energie și… 

-Shhhhh… 

Am tăcut brusc și m-am înroșit toată. Probabil că spusesem vreo prostie și deja vorbisem prea mult. M-am îndreptat spre el și m-am așezat pe canapea. L-am cuprins cu o mână peste piept, și am stat asa o vreme. M-a îmbrățișat și el, cald și mulțumit. 

-N-am mai stat așa cu o femeie de multă vreme. Mai ales cu una care sa nu știe să pună de o cafea. Și care o să roșească după ce am spus asta, probabil. 

-Cum de nu ai mai stat cu o femeie? 

-Pai nu e evident? Sunt un nesuferit, chiar tu ai zis. Probabil tu crezi ca lumea are fantezii non stop cu profesori și scriitori nesuferiți… Cred că trei sferturi din studente mă înjură și celelalte nici nu vin la cursuri. Sunt divorțat de 3 ani. 

Am continuat să tac, făcându-mă ghemotoc lângă dragul meu H. Voiam să fac momentul să dureze o veșnicie, să-l fac sa nu mai plece de lângă mine. M-am uitat prelung la el, cu ochi mari și rugători, adâncindu-mă și mai mult în cămașa lui parfumata și moale. Mirosea dulce și a bărbat… Mă simțeam îmbătată și mai fericita decât fusesem de mulți ani, încălzită și… Umedă. Trecuseră cel puțin 6 ani de când nu mă mai excitasem de la simpla atingere a unui bărbat, de când eram adolescentă. Îmi doream să-l simt gol, să-i simt pieptul și părul cârlionțat și aspru de pe brațe și abdomen, să-i sărut si mușc buzele ce scoteau cuvinte cu intonația după care eram atât de înnebunită… 

Probabil că respiram din ce în ce mai greu, cu ochii deschiși, pentru că H a început sa îmi mângâie părul și obrazul cu o blândețe de care nu credeam ca e capabil într-o cadență înceată și molcomă. 

Fără niciun alt cuvânt, m-am întins spre gâtul său, unde m-am ascuns și am sărutat și lins pielea acoperită de barbă scurtă. A gemut și mi-a strâns părul în pumn, ținându-mă acolo, apoi m-a ridicat de el, pentru a mă aduce aproape de buzele sale, de care însă m-am ferit. M-am ridicat încet de pe canapea, sub privirile sale feroce, dându-mi jos tricoul pe sub care îmi admirase curios sfârcurile întărite. Aveam un sutien alb de dantela, iar dintre sâni atârna o steluța strălucitoare. Mi-am dat jos și pantalonii, urcându-mă pe el, cu bazinul lipit de al său. I-am așezat mâinile pe sânii mei, amânând sărutul. I-a strâns însetat – nu îi putea cuprinde de tot cu palmele, așa ca a început să îi frământe peste tot, fără a-i scoate însă din cupele dantelate. 
Continuă să mă atingă peste tot. Mă trase de păr mai aproape de el, la un centimetru depărtare de buzele lui, lăsându-mă în anticipație. 

-Păreai mai vorbăreață înainte… E ceva ce vrei să-mi spui? îmi șopti, mușcându-mi buza de jos și făcându-mă sa gem brusc. Ce îți făceam în fanteziile tale? 

-De toate… am șoptit cu greu, amețită de placerea tensiunii. 

-Cum te sărutam? 

I-am luat obrajii în palme, sărutându-i întâi buza de jos, apoi pe cea de sus, ambele deodată, câte puțin, atingându-le cu limba. A preluat inițiativa, lăsându-se însă stăpânit de sărut în continuare. Îmi căuta limba cu a lui, împletindu-ne într-un dans de un erotism pur. Știam că nu avea de gând sa plece de lângă mine, asa ca nu mă grăbeam, ci voiam să-l simt cu fiecare terminație nervoasă a pielii. M-am desprins din sărut, desfăcându-i nasturii cămășii, sărutând pielea acoperită de păr blond, înfundându-mi nasul în smocurile mici și pufoase. Am urcat apoi din nou spre gat, spre ureche și, simțindu-i mâinile curioase pe spate și pe fund, l-am muscat de ureche, ciugulind și gemând în același timp. 

-Te vreau, i-am șoptit în ureche.. 

-Unde? 

-Peste tot… 

Începu să se joace cu chiloțeii mei de dantelă, trăgând ritmic de banda de sus, făcându-i să-mi invadeze buzele umede, gâdilandu-mă. Am gemut adânc, gutural. I-am ghidat mâna spre bazinul meu, spre locul meu magic, pregătit deja pentru el, dar nu vru să mă atingă. Continuă să se joace cu chiloțeii, înnebunindu-mă. 

-Te rog, i-am spus rugătoare. 

-Ce anume? 

-Offffffffff…

Îmi lăsă lenjeria de jos în pace, urcând cu degetele mai sus și desfăcându-mi sutienul. M-am cutremurat toată. 

-Știi ce am visat azi-noapte? mă întrebă.

-Cum aș putea să știu? am chicotit cu respirația grea. 

-Am visat foarte multe coloane aurite pe un câmp deschis… Plin de flori… Și printre ele se ascundea o zeiță cu păr negru, ca al tău, spuse el, și mă apucă din nou de păr, dându-mi pe spate capul și sărutându-mă pe gât , zgâriind puțin cu dinții. 

Își strecură mâna în chiloțeii mei, atingând peste ei clitorisul și mângâindu-l apăsat. Am explodat de plăcere și am lăsat un strigăt mic, gutural, să-mi iasă printre buze. 

-Și ai găsit-o? 

-Nu, în vis, nu. Dar se pare că a fost mai ușor decât credeam să o găsesc în realitate. Și vreau să gust fiecare centimetru din ea. 

L-am privit în ochi cu nesfârșită dorință și l-am sărutat adânc, atingând fiecare părticică de corp gol pe care o aveam la îndemână, mângâindu-i părul aspru și mișcându-mi bazinul peste erecție, trezindu-i și lui plăcere.

Se ridică de pe canapea cu tot cu mine și mă trânti în pat. Se dezbrăcă de pantaloni și de boxeri și se așeză în genunchi. Mă trase de bazin înspre gura lui, dându-mi jos chiloțeii și lăsându-mi zona intimă descoperită… 

Advertisements

Lecția de literatură I (Karenina în miez de noapte) 

Pubul era aproape plin la 1 noaptea. O masa de doi într-un colț, ocupată doar de o fată singură, cu un pahar de vin roșu și trei cești în față: două goale, una pe jumătate plină. Un teanc de hârtii pătate de cafea, umede, și un pix ieftin pe jumătate consumat. O mulțime de bucle negre ca noaptea, țepene de la fixativ și niște buze pictate cu roșu nu pentru a atrage atenția, ci pentru că, în mintea mea, doar roșu se poate potrivi cu un corp acoperit în întregime în negru-colanți și un tricou negru, strâmt. 
-Sper că nu deranjez, doar că nu mai sunt mese libere. Aștepți pe cineva? 

Am tresărit. Aș fi recunoscut vocea aia dintr-o mie. Imposibil de descris. Un ton molcom, ușor plictisit, puțin glumeț, prea puțin senzual și totuși masculin. 

-Sunt singură… Domnule H, am răspuns, încercând să îmi ascund vocea tremurândă de emoție. 

-Ne cunoaștem? a întrebat puțin curios, dar nu exagerat. 

-Puțin probabil ca din sute de studenți să vă amintiți de mine… Mai ales ca mi-ați predat doar un semestru… V-am fost studentă la literatură. M-ați întrebat de Karenina… doar pe mine, cândva. 

-Probabil că spusesei ceva înainte și doar în tine mă puteam încrede că știi să vorbești din zecile de muți, râse el. Și ce mi-ai spus despre ea? 

-Că Tolstoi nu o cunoaștea deloc, doar pretindea… Iar dumneavoastră mi-ați spus că, peste toate astea, mai avea și fetiș cu rochiile ei! 

A chicotit amuzat, bându-și berea în același timp. Ținea un braț peste spătar, în spate, și părea la fel de calm și de detașat ca la cursuri. Părea că nimic nu îl poate atinge, uimi, agasa, și nici chiar bucura. 

-Vorbește-mi ca unui amic, suntem la o bere, nu suntem în amfiteatru la universitate. Relaxează-te, îmi spuse el lăsând buza ușor în jos și închizand ochii, mimând delăsarea, cu acele inflexiuni ale vocii care îmi plăceau atât de mult. De ce ești emoționată? 

-De ce crezi ca sunt emoționată? am mormăit, cu vocea subțire și stânjenită. O grimasă ce se voia zâmbet își făcu loc pe fața mea. 

-Limbajul trupului, înălțimea vocii, scrâșnitul din dinți și mai ales poziția buzelor ălora de pe care în sfârșit se duce roșul, și le pot vedea și eu rozul natural. 

M am înroșit toată și mi-am acoperit instinctiv buzele, peste care mi-am trecut degetele, mânjindu-le cu ruj. Domnul H râse, oferindu-mi un șervețel, dar eu am ales să îl privesc în ochi în timp îmi scriam cu ele numele pe una din foile de hârtie. S-a uitat, ușor surprins de alegerea mea, apoi îmi pronunță numele. Un fior nemaiîntâlnit mi-a străbătut corpul, ridicând delușoare minuscule de plăcere pe brațele mele, ce nu trecură neobservate. Profesorul meu zâmbi și scoase un singur pufnit, ce îi scutură însă trupul. 

-Și ce ai mai vrea să-mi spui despre Karenina? 

Se ridică de pe scaun și se așează pe canapeaua tip colțar, tare, lângă mine. Se sprijini cu cotul de masa, uitându-se fix la mine, atingând cu degetele de la cealaltă mana rujul de pe foaia de hârtie. 

-Hmmmm… Că în ciuda faptului ca autorul nu prea i-a oferit circumstanțele cuvenite, privită din perspectiva potrivita, și nu ca o râzgâiată, este totuși o femeie puternică… Rănită de bărbați… 

-Te regăsești în ea? 

-Poate… am șoptit, înclinând ușor capul și zâmbind strâmb. 

-La ce lucrai înainte să vin eu și sa vandalizezi biată celuloză din cauza mea?
 
-Am un pasaj mai greu de tradus din spaniolă. Traduc în timpul liber, când nu sunt la muncă. Și am zis că poate privind lumea îmi vine inspirația despre cum sa descriu în română durerea unei femei mexicane a cărei lume e zguduită când soțul ei o înșală cu cea mai buna prietenă a ei, iar ea își găsește alinarea într-o lume inventată, paralelă, plină de entități și personaje ciudate rău de tot!

-Și unde ești acum? Poate ne vin niște idei amândurora dacă îmi dai niște detalii… spuse el, apropiindu-se de mine și mângâindu-mi genunchiul cu un deget, apoi retrăgându-se. 

Sfârcurile mi s-au întărit instant, iar fiorul a coborât de la ceafă în jos. Mi-am dat seama că nu respirasem și m-am dat ușor pe spate, îndreptându-mă. H. nu a putut sa nu observe bumbii micuți ce au răsărit prin tricoul strâmt pe sub care nu purtam decât un sutien subțire de dantelă. Am roșit instant, excitată in același timp. 

-Deci? mă întrebă, dar nu îți luă ochii de la sânii mei mari, întăriți din cauza avalanșei de senzații. 

-Păi.. Señora Maria se află în cabana unui vânător… A ajuns acolo pentru ca un spirit al pădurii, Juanito, a ghidat o într-acolo, spunându-i că-și va găsi alinarea… 

-Ce soi de alinare? 

-Păi… Asta e problema… Se pare ca e un proces interesant în care Señora Maria este… Goală… În patul vanatorului… Și simte atingeri neobișnuite pe tot corpul… Fiori pe care bărbatul ei nu i i-a dat niciodată, însă nimeni nu e în încăpere. Iar cartea este una decentă, nu pot să bag și să scot așa cum vreau eu, înțelegi? am chicotit. 

-Sa bagi și sa scoți, zici, ha? Nu-mi amintesc cum aratai în facultate, dar ești o femeie foarte frumoasă acum, nu știu cum nu te-am observat atunci. Sau poate am făcut-o, dar am uitat? 

-Puțin probabil să-ți amintești, eram retrasă, iar cursul era foarte târziu. Plecam de departe de acasă pentru el, și mă îmbrăcam cu ce apucam. La ultimele cursuri, însă, nu am mai ajuns… 

-Din ce cauză? 

Își plasase strategic mâna deasupra genunchiului meu și se apropiase destul de mult de mine încât ii puteam șopti la ureche.
 
-Pentru ca începusem sa am fantezii cu tine… Dar nu erau deloc murdare… Zic asta pentru ca gândurile mele mai puțin curate sunt, în general, foarte foarte murdare… Uneori peste limita admisă… Dar cu tine au fost blânde, vanilate, și nu îmi mai ieșeau din cap. 

-Pai și nu era mai bine dacă veneai și mă priveai? Mai vorbeam de un narativism,  de un Tolstoi ceva, și poate îți mai veneau idei năstrușnice… Despre tine în rochii lungi… Despre mine căutând ceva pe sub ele… 

Mi-am dus instinctiv mâna la buze, acoperind uimirea și lăsând un geamăt scurt sa se strecoare printre ele. 

-E absolut adorabil cum îmi vorbești cu așa ușurință despre cum în general visezi chestii murdare, iar apoi roșești ca o fecioara. Fascinant… 

Am râs pe sub degete și am închis ochii strâns, acoperindu-i cu mâna. H. a râs din nou, mai liber și mai sincer de data asta. 

-Pe mine nu ma excita ce ziceai, ci cum ziceai… Nu asa e și cu aprecierea operelor literare? Nu contează ce se povestește, ci cum se povestește. Te așezai asa tacticos la catedră, deasupra noastră a tuturor, niște bieți studenți care nu îți meritau atenția. La început mi-ai părut un infatuat, un egoist și un nasol. După aceea, însă… 

-Și cum ziceam ce ziceam de te-am aprins asa de tare? 

Îmi strânse mai tare piciorul, iar eu i-am acoperit mâna cu celalalt picior, încrucișat peste cel ‘atacat’. 

-Cu ritmul ala plictisit, și atât de senzual, ușurința aia… Starea aia de plutire, aveam un orgasm intelectual cu fiecare chestie nouă pe care ne-o predai. La un moment dat însă, relația noastră imaginară a cam evoluat și mi-a fost prea rușine să mai dau ochii cu tine, am mărturisit râzând. Credeam ca o să-ți dai seama ca am făcut baie în spumă după ce ne-am certat pentru ca am întârziat acasă și nu ti-am spus de ce, dar de fapt eram la curs și tu ai uitat! Mai rău e că după ne am uitat la o comedie cu Adam Sandler și am făcut dragoste pe la mijlocul lui… 

Închise și el ochii și râse din toată inima. Mai băusem vreo două pahare de vin între timp, iar obrajii mi se îmbujoraseră. 

-Măcar ți-am adus flori a doua zi pentru că am fost mârlan? 

-Nu, nu m-am gândit la asta. Mereu te comportai frumos cu mine, asa ca nu m-am supărat. 

-Ce viață interioară interesantă ai. Deși probabil mulți visează așa, nu o și recunosc. Pentru ca sunt gânduri intime. Îmi place cum mi le împărtășești așa ușor, de vreme ce eu sunt obiectul lor. 

Am mai luat o gură de vin si m-am tolănit mai bine lângă el. 

-Poate pentru ca am ajuns la concluzia că dacă nu spui anumite lucruri când ai ocazia, rămâi cu acel ‘Și ce ar fi fost dacă’… 

-Și ce ar fi dacă aș ști că tu ai avut fantezii în spumă cu mine? Și cu Adam Sandler. 

Am dat capul pe spate si am râs și eu din toată inima, lipsită de grija ca m am făcut de ras în fața singurului profesor cu care am avut vreodată fantezii. 

-Ce ai zice să vii la mine sa bem o cafea cu lapte? Știu ca e toiul nopții, dar stau aproape, mâine e sâmbătă și sunt sigură ca nu ai venit cu mașina, i-am spus. 

Eram uimită de propriul meu curaj, și obrajii mi s-au înroșit din nou. H. zâmbi, mă sărută pe tâmplă și mă ajuta să mă ridic, fără sa îmi răspundă. Totul părea de la sine înțeles.