Lecția de literatură VIII (Departe de lumea dezlănțuită) (18+)

M-am lăsat deodată pe erecția lui. Eu o provocasem, era a mea și aveam de gând să îl fac eu al meu de această dată. Să îmi simtă ascunzișurile fremătând satisfăcute pe el, să fie învăluit în toate stările mele, să mă dorească cum nu mai dorise niciodată o femeie. Am încercat să fac vocile ce mă îmi ziceau că e unicitatea mea e imposibilă să tacă și am început să mă mișc pe ritmul savuros al respirației sale accelerate și greoaie de plăcere. Închisese ochii și capul îi era dat pe spate. Am început să mă mișc, păstrându-l adânc în mine. Muzica în surdină din cameră îmi dădea un ritm destul de alert, așa că m-am lăsat dusă de el cum nu mai fusesem dusă de nimeni. 

Plăcerea noastră era tot ce mai conta pentru mine. Nu mă mai interesa dacă cineva putea auzi răgetele animalice pe care le scoteam când simțeam erecția lui atingându-mi fiecare punct sensibil cu o cadență a cărei plăcere îmi provoca aproape durere. Mă sprijineam de marginile căzii, iar mâinile lui nu își găseau astâmpăr. Îmi cuprinse mai întâi șoldurile, apoi sânii, dar plăcerea nu îl lăsa să se concentreze pe un singur loc, așadar doar strângea, fără a frământa. 

Spatele mi s-a arcuit într-un orgasm ce aproape că mi-a luat simțurile. Apa fierbinte îmi făcea trupul greoi și incredibil de sensibil în același timp. M-am oprit deodată cu el adânc în mine. Revenindu-și, mi-a mușcat sânul ud și înfrigurat, trăgând de celalalt înspre el. M-am lăsat pradă plăcerii de moment, savurând orgasmul, dar el m-a tras de șolduri, cu sfârcul încă între buze și dinți, și mă mișcă el însuși în față și în spate, sus și jos, dezordonat și rapid, folosindu-mă pentru a ne oferi amândurora plăcerea dorită.. 

La un moment dat mi-a întrerupt gemetele pierdute deja în ragete, ridicându-se din cadă. Dădu drumul la apă să se scurgă și porni dușul atârnat, lăsând apa sa curgă pe noi. Mă așeză în picioare, sprijinită de perete și mă penetră sub jetul puternic de apă care ne lovea pe spate. Dintr-odată, puternic, în ciudă și fără menajamente, cum știam că îi place și cum știa că îmi place, mă cuprinse din nou. Rapiditatea loviturilor mă făcea să-mi pierd de tot capul, astfel că H. mă apucă de păr, dându-l pe spate și plesnindu-mi fundul în același timp. Am slobozit un strigat combinat cu geamăt, prelung și peste măsură de plin de plăcere aproape insuportabilă. Am izbucnit din nou într-un orgasm când am simțit apa mai rece pe spate, apoi mâinile lui pe ambele mele șolduri, trăgându-mă însetat spre el. 

  – Vreau să termin în tine, să-mi simți sămânța și să o păstrezi adânc, acolo unde te fac acum a mea… Ești a mea, ai auzit? 

S-a mișcat deodată mult mai repede decât până atunci, astfel că plăcerea nu mai îmi lăsa timp de gemut sau de gândit. Eram our și simplu transfigurată când și-a dat drumul adânc în mine…  

***

În dormitor, îi stăteam în brațe, complet goală. H. avea doar lenjeria pe el. Capul mi se odihnea pe pieptul lui împânzit de părul moale, blând, prin care adoram să îmi plimb degetele. Mă mângâia pe părul aproape uscat, buclat,  respirația lui ridicându-mi și coborându-mi capul. Uverturii lui Don Giovanni îi venise rândul în boxe. 

  – E una din melodiile mele preferate. Mă umple de un sentiment de înălțare, i-am șoptit. Mereu o ascult când învăț sau traduc ceva. Mă duce unde dincolo de limitele umane, nu știu cum și de ce. 

A tăcut. L-am încălecat mai bine cu unul din picioare. 
  – Mai mergem în oraș? l-am întrebat zâmbind, încercând să aflu dacă e supărat. Vocea îmi era ușor răgușită. 

A continuat să tacă. M-am ridicat într-un cot, privindu-i chipul. I-am sărutat obrazul, răsfrângându-mi buza de jos… Simțeam fiori privind ochii aceia albaștri, care pentru erau ațintiți de o zi întreagă asupra mea. O lumină violet-portocalie se cobora deasupra trupurilor noastre, îmbrăcându-le în apus și în dorință… 
***
Buza aceea dulce ca de copil i s-a lăsat din nou în jos. Gândul îmi era departe. Probabil don Giovanni avusese același efect asupra mea. Cu C., uitasem de toate grijile și durerile mele. Voiam să scriu, pentru prima dată în multe luni. Voiam să scriu ceva frumos. Despre o zeiță cucerită de un pământean, despre durerea ale cărei lovituri de bici încetaseră de ceva vreme sub buzele rozalii, pielea albă a obrazului și luciul unui păr negru. I-am sărutat buza răsfrântă. 

  – Ce ai zice dacă am ieși, am lua un vin și niște pește, și am petrece seara și noaptea în casă, departe de…

  – Lumea dezlănțuită! m-a completat ea, veselă . O idee excelentă, meneer! 

Mi-a sărutat obrazul și fruntea, continuând apoi să moțăie pe pieptul meu. Inima imi bătea iar puțin cam repede, dar sub respirația ei calmă s-a liniștit, acceptând bucuria ce o cuprindea odată cu lumina blândă a apusului… 

Advertisements