Lecția de literatură VIII (Departe de lumea dezlănțuită) (18+)

M-am lăsat deodată pe erecția lui. Eu o provocasem, era a mea și aveam de gând să îl fac eu al meu de această dată. Să îmi simtă ascunzișurile fremătând satisfăcute pe el, să fie învăluit în toate stările mele, să mă dorească cum nu mai dorise niciodată o femeie. Am încercat să fac vocile ce mă îmi ziceau că e unicitatea mea e imposibilă să tacă și am început să mă mișc pe ritmul savuros al respirației sale accelerate și greoaie de plăcere. Închisese ochii și capul îi era dat pe spate. Am început să mă mișc, păstrându-l adânc în mine. Muzica în surdină din cameră îmi dădea un ritm destul de alert, așa că m-am lăsat dusă de el cum nu mai fusesem dusă de nimeni. 

Plăcerea noastră era tot ce mai conta pentru mine. Nu mă mai interesa dacă cineva putea auzi răgetele animalice pe care le scoteam când simțeam erecția lui atingându-mi fiecare punct sensibil cu o cadență a cărei plăcere îmi provoca aproape durere. Mă sprijineam de marginile căzii, iar mâinile lui nu își găseau astâmpăr. Îmi cuprinse mai întâi șoldurile, apoi sânii, dar plăcerea nu îl lăsa să se concentreze pe un singur loc, așadar doar strângea, fără a frământa. 

Spatele mi s-a arcuit într-un orgasm ce aproape că mi-a luat simțurile. Apa fierbinte îmi făcea trupul greoi și incredibil de sensibil în același timp. M-am oprit deodată cu el adânc în mine. Revenindu-și, mi-a mușcat sânul ud și înfrigurat, trăgând de celalalt înspre el. M-am lăsat pradă plăcerii de moment, savurând orgasmul, dar el m-a tras de șolduri, cu sfârcul încă între buze și dinți, și mă mișcă el însuși în față și în spate, sus și jos, dezordonat și rapid, folosindu-mă pentru a ne oferi amândurora plăcerea dorită.. 

La un moment dat mi-a întrerupt gemetele pierdute deja în ragete, ridicându-se din cadă. Dădu drumul la apă să se scurgă și porni dușul atârnat, lăsând apa sa curgă pe noi. Mă așeză în picioare, sprijinită de perete și mă penetră sub jetul puternic de apă care ne lovea pe spate. Dintr-odată, puternic, în ciudă și fără menajamente, cum știam că îi place și cum știa că îmi place, mă cuprinse din nou. Rapiditatea loviturilor mă făcea să-mi pierd de tot capul, astfel că H. mă apucă de păr, dându-l pe spate și plesnindu-mi fundul în același timp. Am slobozit un strigat combinat cu geamăt, prelung și peste măsură de plin de plăcere aproape insuportabilă. Am izbucnit din nou într-un orgasm când am simțit apa mai rece pe spate, apoi mâinile lui pe ambele mele șolduri, trăgându-mă însetat spre el. 

  – Vreau să termin în tine, să-mi simți sămânța și să o păstrezi adânc, acolo unde te fac acum a mea… Ești a mea, ai auzit? 

S-a mișcat deodată mult mai repede decât până atunci, astfel că plăcerea nu mai îmi lăsa timp de gemut sau de gândit. Eram our și simplu transfigurată când și-a dat drumul adânc în mine…  

***

În dormitor, îi stăteam în brațe, complet goală. H. avea doar lenjeria pe el. Capul mi se odihnea pe pieptul lui împânzit de părul moale, blând, prin care adoram să îmi plimb degetele. Mă mângâia pe părul aproape uscat, buclat,  respirația lui ridicându-mi și coborându-mi capul. Uverturii lui Don Giovanni îi venise rândul în boxe. 

  – E una din melodiile mele preferate. Mă umple de un sentiment de înălțare, i-am șoptit. Mereu o ascult când învăț sau traduc ceva. Mă duce unde dincolo de limitele umane, nu știu cum și de ce. 

A tăcut. L-am încălecat mai bine cu unul din picioare. 
  – Mai mergem în oraș? l-am întrebat zâmbind, încercând să aflu dacă e supărat. Vocea îmi era ușor răgușită. 

A continuat să tacă. M-am ridicat într-un cot, privindu-i chipul. I-am sărutat obrazul, răsfrângându-mi buza de jos… Simțeam fiori privind ochii aceia albaștri, care pentru erau ațintiți de o zi întreagă asupra mea. O lumină violet-portocalie se cobora deasupra trupurilor noastre, îmbrăcându-le în apus și în dorință… 
***
Buza aceea dulce ca de copil i s-a lăsat din nou în jos. Gândul îmi era departe. Probabil don Giovanni avusese același efect asupra mea. Cu C., uitasem de toate grijile și durerile mele. Voiam să scriu, pentru prima dată în multe luni. Voiam să scriu ceva frumos. Despre o zeiță cucerită de un pământean, despre durerea ale cărei lovituri de bici încetaseră de ceva vreme sub buzele rozalii, pielea albă a obrazului și luciul unui păr negru. I-am sărutat buza răsfrântă. 

  – Ce ai zice dacă am ieși, am lua un vin și niște pește, și am petrece seara și noaptea în casă, departe de…

  – Lumea dezlănțuită! m-a completat ea, veselă . O idee excelentă, meneer! 

Mi-a sărutat obrazul și fruntea, continuând apoi să moțăie pe pieptul meu. Inima imi bătea iar puțin cam repede, dar sub respirația ei calmă s-a liniștit, acceptând bucuria ce o cuprindea odată cu lumina blândă a apusului… 

Advertisements

Lecția de literatură VII (Adormi, Liebe) 


– Liebe, ce ai zice dacă în seara asta am ieși la un restaurant drăguț? 

  – Ce fel de restaurant? l-am întrebat, cu capul încă în poala lui. 

  – Românesc. Știu unul unde fac o ciorbă de burtă bună de te lingi pe degete. 

Mă mângâia pe păr, scărpinând ușor pielea capului. Asta îmi plăcea la nebunie. 
Mormăiam ușor, un tors continuu, iar el trecea încet la ceafă. O melodie profundă, chitară ale cărei vibrații curgeau ca un ceai cald și parfumat prin mușchii mei obosiți. 

  – O să adorm, i-am șoptit. 

  – Adormi, Liebe… 

A fost cel mai dulce lucru pe care mi-l spusese până atunci, simplu, cu o inflexiune a vocii pe care nu i-o cunoscusem niciodată. Nu am apucat să mă bucur prea mult. 

Oboseala mi-a zdrobit pleoapele și m-a îmbrățișat într-o neștiință lipsită de vise… 

*

M-am trezit cu greu, ca printr-o pătură groasă de ceață. Eram singură pe canapea. Gândul că a plecat m-a lovit. Nu am plâns. Eram pregătită să nu plâng. Să nu mai sufăr. Îmi exersasem din nou abilitatea asta la muncă, în fața calculatorului; eram pregătită să finalizez studiul acasă. Nu era pentru prima oară când îmi propuneam să nu sufăr din cauza propriilor vise. 

Așadar mi-am frecat ochii și am continuat să zac, amețită și cu capul extrem de greu. O piatră îmi înlocuise creierul. Plumb in loc de materie cenușie. 

  – Ahaaa, te-ai trezit în sfârșit! 

I-am auzit vocea jucăușă și, deși nu voiam să recunosc, mi se luase o piatră de pe inimă. 

  – Hai sus, să faci o baie, să scapi de ciorapii aia că te strâng și pe tine și sa te înviorezi, că arăți de zici că te-a lovit Ghilgameș!

  – De ce mă grăbeeeești? Aoleu, zici că sunt iar la examen! am râs eu cu gura legată încă de somn, încercând să par nemulțumită. 

A venit cu mâinile umede din bucătărie și m-a stropit. Am țipat și am sărit în sus, iar H. m-a prins rapid de mâini și m-a ridicat în picioare, luându-mă în brațe și sprijinindu-mă de pieptul lui…

***

C. s-a sprijinit de mine, cu sânii strivindu-i-se blând de pieptul meu. I-am privit chipul tânăr, pielea fină, albă și părul dezordonat și țeapăn. Mi-am băgat nasul în obrazul ei, inhalând aroma de femeie – nările mi-au fost invadate de un parfum suav de flori. Mirosul părului, diferit de cel al pielii, s-au amestecat și m-au îmbătat într-un moment ce a părut o veșnicie. 

Era descoperirea unei euforii dincolo de durere și de sfâșiere. Buza de jos i s-a răsfrâns și mutruța i-a devenit tristă, mimând plânsul. 

  – Dar eu nu vreau să mă spăăăl! 

  – De ce? am întrebat-o in șoaptă, dându-i părul din ochi. Îmi simțeam vocea tremurată, așa că am încercat să mă adun din momentul în care mă drogase aroma ei.
 
  – PENTRU CĂ SUNT UN COPIL RĂU, a chiuit C. 

  – Pfoaaaaa, mi-ai spart urechile… am râs eu. Smiorcăită mică. Bineeeeee. Vedem noi.

 
Am lăsat-o pe canapea și m-am dus la baie. Am dat drumul la apă caldă și am lăsat-o să umple cada. Am găsit spumă și am lăsat aburii să spele orice îndoială și teamă din ultimele ore, într-o baie de abur și ascuns între valuri nesparte de spumă parfumată. 

  – Dacă tu ești un copil rău, eu sunt un profesor căruia nu-i pasă, și știi asta. Deci mă voi bucura singur de un moment de relaxare în cada pe care nu dorești să o împărți cu mine, evident. 

S-a bosumflat și s-a enervat în același timp, dând din mâini și chuiuind din nou. 

  – Ce, vrei și tu?

  – Daaaaaaaaaaaaa! 

  – Atunci haide să împărțim momentul ăsta, ce zici? 

Brusc, și-a reluat ținuta dârză și m-a privit cu o figură ce m-a înghețat pentru o secundă. A făcut stânga-mprejur pufnind și, peste 5 minute, s-a întors cu vinul pe care îl cumpărase și cu doua pahare pe care le-a așezat printre zecile de geluri de duș și șampoane și săruri de baie. S-a pus pe marginea căzii, întinzând un picior pe pieptul meu. Era încă acoperit cu ciorapul fin…  – 

Lecția de literatură IV (Matricea interzisă) 

– Deci putem spune că arhetipurile fac parte dintr-o memorie colectivă, un inconștient colectiv. Nenea ăsta de care am mai vorbit, Carl Jung, a studiat teoria aceasta. Dar arhetipurile sunt doar o matrice –  niciodată nu e vorba de ceva concret… 

Ascultam visătoare cursul lui H. Era din nou 7 seara. Intram la muncă la miezul nopții, aveam tură de noapte, și mi se făcuse dor de el. 

Cu o seara înainte făcusem dragoste cu H. Adormisem amândoi în patul meu, ținându-mă în brațele lui protectoare. Am descoperit în el dorința de afecțiune și de mângâiere, pe care nu aș fi ghicit-o altfel niciodată. 

Se uita uneori la mine, zâmbind șiret. Mă amescasem printre studenți, dar mă descoperi îndată ce intră pe ușă în amfiteatru. 

Își încheie cursul cu o jumătate de oră mai devreme și ieși primul, ca de obicei. Am pornit calmă în urma lui, fără să alerg. Am coborât scările spre etajul întâi, unde am mers o vreme, până coti pe un holișor întunecat. Acolo se întoarse brusc și mă cuprinse în brațe, sărutându-mă adânc, cu pasiune și dorință.

 
De dimineață mă trezisem prima și îl privisem o vreme dormind cuminte, fața spre mine și buzele ușor întredeschise. Chipul îi era luminos. Părea că doarme adânc și fără vise. M-am spălat, m-am îmbrăcat în colanți de casă și un tricou decoltat și m-am pus să fac micul dejun, omletă și sandvișuri cu unt și dulceață de căpșuni. Ciocolata caldă venea la urmă. Când ungeam feliile m-am trezit cu o mână mare pe fund, frământându-l somnoros. Era cu un cap mai înalt ca mine, așa că își sprijinea bărbia pe creștetul meu.

 – Guten Morgen, Liebe… 

 – Buenos días, Señor, ¿cómo estás? Ați dormit bine? 

  – Ca un prunc… M-am vindecat brusc de insomnie.

  – Da, e foarte bun sportul cu puțin timp înainte de culcare! 

  – Eliberează endorfine și alți hormoni de-ăștia fericiți. Se întâmplă să… 

  – Dacă deschizi dulăpiorul din baie o să găsești o periuță de dinți nouă, iar prosop îți aduc eu îndată. 

Chicoti încântat și mă sărută prelung pe gât. 

  – Nu vreau să se termine visul ăsta, îmi șopti. 

Pe holișorul întunecat, mă eliberă puțin din îmbrățișare și mă conduse spre o ușă pe care o deschise cu cheia și pe care mă împinse ușor să intru. Era o clasă extrem de mică, specifică facultății respective, destinată seminariilor cu foarte puțini studenți. Închise la loc ușa cu cheia și porni doar jumătate din neoane, lăsând o lumină obscură. 

Se duse la catedră și mă invită mai aproape de el. M-am așezat pe masă, în fața lui, care se așezase pe scaun, relaxat, privindu-mă de jos. Îmi mângâia picioarele acoperite cu ciorapi fini, negri, și gemu slab, privindu-mă cu poftă. Pe sub fustă nu purtam lenjerie…

  – V-am găsit puțin neatentă la curs, domnișoară. Păreți cu gândul în altă parte, e ceva ce mă macină? 

  – Nu, domnule H…

  – Suntem în clasă, aici sunt domnul D. 

  – Vă rog să mă scuzați, domnule D. Nu am vrut să fiu nepoliticoasă. Dacă vreți să fiu sinceră, aflați că eram atentă la dumneavoastră, dar nu la curs… Umezeala dintre picioare nu îmi dădea voie să cuprind cu gândul fiecare cuvânt despre arhetipuri. 

  –  Păi asta e o problemă extrem de gravă și trebuie rezolvată foarte rapid, nu știu crezi? 
Imediat o mână curioasă se strecură spre coapse, mângâind și frământând. 

  – Ți s-au umezit până și benzile dantelate de la ciorapi, Liebe. 

Am roșit instant și am lăsat un geamăt finuț să mi se strecoare printre buze. Îmi scoase cureaua subțire ce îmi ținea cămașa strâmtă pe corp și mi-o strecură între dinți, sărutându-mi buzele despărțite și mușcându-le pe fiecare. Se ridică în picioare și îmi desfăcu tacticos nasturii, lăsându-mi sânii acoperiți de dantelă violet la vedere. Ii scoase din sutien și trecu la atac, prinzând sfârcurile între degete, rotind și gâdilând. 

  – Este foarte rău să pierzi chiar și un singur curs, pentru că mai târziu nu o sa mai înțelegi anumite lucruri. 

  – Aha…. 

  – Și este la fel de grav să vii fără lenjerie, mai ales când ești atât de ușor excitabilă. Dar corectez eu acest comportament acum. 

Îmi ridică sânii de sfârcuri, apoi îi lăsă să cadă. Mă întinse pe catedră, îmi ridică fusta și îmi despărți picioarele, strecurându-și direct două degete în vaginul meu ud leoarcă, pregătit deja pentru el. Începu să mă scotocească rapid. Găsi imediat punctul sensibil, pe care începu să îl gâdile rapid, cu degetele făcute cârlig. Cu cealaltă palmă mă apăsa pe bazin, exact deasupra degetelor, masând. Gemeam înfundat din cauza curelei și aveam ochii închiși, așa că nu am apucat să văd când și-a strecurat erecția în mine. Începu să pompeze rapid și adânc, ținându-mă de sâni și de sfârcuri, iar eu mă strângeam pe el mai tare cu fiecare mișcare. 
Când eram aproape să termin, și-a scos-o din mine și a strecurat din prima aceleași două degete, cu care m-a frecat nu foarte adânc, până când un suc fierbinte a țâșnit din mine pe podea, lăsându-mă paralizată de plăcere. Nu am avut timp să mă liniștesc. Gâfâiam când H. m-a ridicat de curea și m-a așezat în genunchi, pe jos.

Îmi eliberă buzele și își strecură erecția umedă de sucurile mele printre buze. I-am cuprins-o ca în transă, sugând cu poftă, din ce în ce mai adânc. Deși o avea mai mare decât multe din cele ce le avusesem între buze până atunci, i-am luat-o aproape pe toată. Ii mângâiam capul cu limba în timp ce i-o sugeam, iar mâna lui era încleștată în părul meu, ghidându-mă. Mă simțeam târfa lui, iar asta mă excita la nebunie. Când am simțit că nu mai rezistă, i-am luat-o în mână și i-am frecat-o cât puteam de repede, atingându-i în același timp vârful cu limba. 
A terminat în mai puțin de un minut, lăsând valuri de spermă groase să mi se scurgă de pe limbă pe sâni, în acompaniamentul gemetelor lui profunde și pline de plăcere. 
Se aplecă și mă sărută profund, ajutându-mă să mă ridic. Mă așeză din nou pe catedră și mă șterse de spermă cu șervețelele din buzunar. Îmi mai dădu să gust puțin cu un deget, apoi îmi închise cămașa și îmi așeză cureaua. Mă sărută din nou și din nou, ținându-mă în bratele lui protectoare, și i-am simțit din nou mirosul plăcut, de care devenisem dependentă. 

  – Mergem împreună la mine, mâncăm ceva, și abia apoi te duci la muncă, da? Iar de dimineață vreau să te găsesc la mine în pat, în regulă? E rândul meu să-ți fac micul dejun. La pat, îmi șopti, încă respirând greu. 

  – De acord, lieve! Ce ai de mâncare? 

A chicotit la auzul unei altei limbi germanice decât aceea în care era deja expert, m-a sărutat pe frunte, și am ieșit împreună din clasă. 

  – Îți fac ce vrei tu… îmi răspunse visător, blând, ținându-mi mâna mică la adăpostul palmei sale mari… 

Lecția de literatură II (Atingere narativă) (18+) 

***
Pe drum mă gândeam că mă îndrept spre casă lângă omul cu care avusesem cele mai multe fantezii la 20 de ani. Fusesem cu destui băieți în timpul facultății, dar marea mea obsesie rămăsese profesorul meu de literatură, plin de el și ciufut, cu vocea lui teatrală și mai multă informație despre legende și mituri decât aș fi putut spera. 

Își purta rucsacul în spate și mergea drept, cu un zâmbet șiret pe buze. Era un bărbat înalt, bine făcut, blond-roșcat, pe la vreo 50 și puțin de ani. Mâinile mari și le bagase în buzunar, căci era frig afară. Eu, la 23 de ani, de abia terminasem facultatea de câteva luni și aveam un job bun la o multinațională, unde îl fermecasem pe tipul de la interviu nu doar cu nivelul excelent al spaniolei și englezei, ci și cu sânii mari, rotunzi, formele pline și fundul bombat, dar fără șolduri prea largi. Ochii migdalați, mari, căprui, îl sfredeleau în timp ce ii povesteam despre toate lucrurile rele pe care le citisem despre firma lui, dar nimic nu este prea rău sau greu pentru mine, căci am un as în mânecă pentru orice. Probabil că gândise ‘sau îl ai în decolteu’. Dar asta ne importă prea puțin. 

Ajunși în fata ușii, l-am invitat pe H. în dezordinea garsonierei mele. L-am rugat să se descalțe dacă și să se simtă ca acasă. Mi-a luat în considerare sfatul, și cât timp m-am spălat pe mâini se instalase cât se putea de comod pe canapea. M-am postat în fața lui – stătea cu mâinile pe spătarul canapelei.

-Am ceva sa ți mărturisesc, i-am spus. 

-Încă ceva? 

-Da, și de data asta e grav. Te-am chemat la cafea, și chiar aveam de gând să îți dau una, dar treaba e că… Nu știu sa fac cafea. Beau doar cicoare și lapte cu ciocolată… Dar îți pot face un suc de portocale proaspăt de tot, numa’ bun, îți dă mai multă energie și… 

-Shhhhh… 

Am tăcut brusc și m-am înroșit toată. Probabil că spusesem vreo prostie și deja vorbisem prea mult. M-am îndreptat spre el și m-am așezat pe canapea. L-am cuprins cu o mână peste piept, și am stat asa o vreme. M-a îmbrățișat și el, cald și mulțumit. 

-N-am mai stat așa cu o femeie de multă vreme. Mai ales cu una care sa nu știe să pună de o cafea. Și care o să roșească după ce am spus asta, probabil. 

-Cum de nu ai mai stat cu o femeie? 

-Pai nu e evident? Sunt un nesuferit, chiar tu ai zis. Probabil tu crezi ca lumea are fantezii non stop cu profesori și scriitori nesuferiți… Cred că trei sferturi din studente mă înjură și celelalte nici nu vin la cursuri. Sunt divorțat de 3 ani. 

Am continuat să tac, făcându-mă ghemotoc lângă dragul meu H. Voiam să fac momentul să dureze o veșnicie, să-l fac sa nu mai plece de lângă mine. M-am uitat prelung la el, cu ochi mari și rugători, adâncindu-mă și mai mult în cămașa lui parfumata și moale. Mirosea dulce și a bărbat… Mă simțeam îmbătată și mai fericita decât fusesem de mulți ani, încălzită și… Umedă. Trecuseră cel puțin 6 ani de când nu mă mai excitasem de la simpla atingere a unui bărbat, de când eram adolescentă. Îmi doream să-l simt gol, să-i simt pieptul și părul cârlionțat și aspru de pe brațe și abdomen, să-i sărut si mușc buzele ce scoteau cuvinte cu intonația după care eram atât de înnebunită… 

Probabil că respiram din ce în ce mai greu, cu ochii deschiși, pentru că H a început sa îmi mângâie părul și obrazul cu o blândețe de care nu credeam ca e capabil într-o cadență înceată și molcomă. 

Fără niciun alt cuvânt, m-am întins spre gâtul său, unde m-am ascuns și am sărutat și lins pielea acoperită de barbă scurtă. A gemut și mi-a strâns părul în pumn, ținându-mă acolo, apoi m-a ridicat de el, pentru a mă aduce aproape de buzele sale, de care însă m-am ferit. M-am ridicat încet de pe canapea, sub privirile sale feroce, dându-mi jos tricoul pe sub care îmi admirase curios sfârcurile întărite. Aveam un sutien alb de dantela, iar dintre sâni atârna o steluța strălucitoare. Mi-am dat jos și pantalonii, urcându-mă pe el, cu bazinul lipit de al său. I-am așezat mâinile pe sânii mei, amânând sărutul. I-a strâns însetat – nu îi putea cuprinde de tot cu palmele, așa ca a început să îi frământe peste tot, fără a-i scoate însă din cupele dantelate. 
Continuă să mă atingă peste tot. Mă trase de păr mai aproape de el, la un centimetru depărtare de buzele lui, lăsându-mă în anticipație. 

-Păreai mai vorbăreață înainte… E ceva ce vrei să-mi spui? îmi șopti, mușcându-mi buza de jos și făcându-mă sa gem brusc. Ce îți făceam în fanteziile tale? 

-De toate… am șoptit cu greu, amețită de placerea tensiunii. 

-Cum te sărutam? 

I-am luat obrajii în palme, sărutându-i întâi buza de jos, apoi pe cea de sus, ambele deodată, câte puțin, atingându-le cu limba. A preluat inițiativa, lăsându-se însă stăpânit de sărut în continuare. Îmi căuta limba cu a lui, împletindu-ne într-un dans de un erotism pur. Știam că nu avea de gând sa plece de lângă mine, asa ca nu mă grăbeam, ci voiam să-l simt cu fiecare terminație nervoasă a pielii. M-am desprins din sărut, desfăcându-i nasturii cămășii, sărutând pielea acoperită de păr blond, înfundându-mi nasul în smocurile mici și pufoase. Am urcat apoi din nou spre gat, spre ureche și, simțindu-i mâinile curioase pe spate și pe fund, l-am muscat de ureche, ciugulind și gemând în același timp. 

-Te vreau, i-am șoptit în ureche.. 

-Unde? 

-Peste tot… 

Începu să se joace cu chiloțeii mei de dantelă, trăgând ritmic de banda de sus, făcându-i să-mi invadeze buzele umede, gâdilandu-mă. Am gemut adânc, gutural. I-am ghidat mâna spre bazinul meu, spre locul meu magic, pregătit deja pentru el, dar nu vru să mă atingă. Continuă să se joace cu chiloțeii, înnebunindu-mă. 

-Te rog, i-am spus rugătoare. 

-Ce anume? 

-Offffffffff…

Îmi lăsă lenjeria de jos în pace, urcând cu degetele mai sus și desfăcându-mi sutienul. M-am cutremurat toată. 

-Știi ce am visat azi-noapte? mă întrebă.

-Cum aș putea să știu? am chicotit cu respirația grea. 

-Am visat foarte multe coloane aurite pe un câmp deschis… Plin de flori… Și printre ele se ascundea o zeiță cu păr negru, ca al tău, spuse el, și mă apucă din nou de păr, dându-mi pe spate capul și sărutându-mă pe gât , zgâriind puțin cu dinții. 

Își strecură mâna în chiloțeii mei, atingând peste ei clitorisul și mângâindu-l apăsat. Am explodat de plăcere și am lăsat un strigăt mic, gutural, să-mi iasă printre buze. 

-Și ai găsit-o? 

-Nu, în vis, nu. Dar se pare că a fost mai ușor decât credeam să o găsesc în realitate. Și vreau să gust fiecare centimetru din ea. 

L-am privit în ochi cu nesfârșită dorință și l-am sărutat adânc, atingând fiecare părticică de corp gol pe care o aveam la îndemână, mângâindu-i părul aspru și mișcându-mi bazinul peste erecție, trezindu-i și lui plăcere.

Se ridică de pe canapea cu tot cu mine și mă trânti în pat. Se dezbrăcă de pantaloni și de boxeri și se așeză în genunchi. Mă trase de bazin înspre gura lui, dându-mi jos chiloțeii și lăsându-mi zona intimă descoperită… 

Lecția de literatură I (Karenina în miez de noapte) 

Pubul era aproape plin la 1 noaptea. O masa de doi într-un colț, ocupată doar de o fată singură, cu un pahar de vin roșu și trei cești în față: două goale, una pe jumătate plină. Un teanc de hârtii pătate de cafea, umede, și un pix ieftin pe jumătate consumat. O mulțime de bucle negre ca noaptea, țepene de la fixativ și niște buze pictate cu roșu nu pentru a atrage atenția, ci pentru că, în mintea mea, doar roșu se poate potrivi cu un corp acoperit în întregime în negru-colanți și un tricou negru, strâmt. 
-Sper că nu deranjez, doar că nu mai sunt mese libere. Aștepți pe cineva? 

Am tresărit. Aș fi recunoscut vocea aia dintr-o mie. Imposibil de descris. Un ton molcom, ușor plictisit, puțin glumeț, prea puțin senzual și totuși masculin. 

-Sunt singură… Domnule H, am răspuns, încercând să îmi ascund vocea tremurândă de emoție. 

-Ne cunoaștem? a întrebat puțin curios, dar nu exagerat. 

-Puțin probabil ca din sute de studenți să vă amintiți de mine… Mai ales ca mi-ați predat doar un semestru… V-am fost studentă la literatură. M-ați întrebat de Karenina… doar pe mine, cândva. 

-Probabil că spusesei ceva înainte și doar în tine mă puteam încrede că știi să vorbești din zecile de muți, râse el. Și ce mi-ai spus despre ea? 

-Că Tolstoi nu o cunoaștea deloc, doar pretindea… Iar dumneavoastră mi-ați spus că, peste toate astea, mai avea și fetiș cu rochiile ei! 

A chicotit amuzat, bându-și berea în același timp. Ținea un braț peste spătar, în spate, și părea la fel de calm și de detașat ca la cursuri. Părea că nimic nu îl poate atinge, uimi, agasa, și nici chiar bucura. 

-Vorbește-mi ca unui amic, suntem la o bere, nu suntem în amfiteatru la universitate. Relaxează-te, îmi spuse el lăsând buza ușor în jos și închizand ochii, mimând delăsarea, cu acele inflexiuni ale vocii care îmi plăceau atât de mult. De ce ești emoționată? 

-De ce crezi ca sunt emoționată? am mormăit, cu vocea subțire și stânjenită. O grimasă ce se voia zâmbet își făcu loc pe fața mea. 

-Limbajul trupului, înălțimea vocii, scrâșnitul din dinți și mai ales poziția buzelor ălora de pe care în sfârșit se duce roșul, și le pot vedea și eu rozul natural. 

M am înroșit toată și mi-am acoperit instinctiv buzele, peste care mi-am trecut degetele, mânjindu-le cu ruj. Domnul H râse, oferindu-mi un șervețel, dar eu am ales să îl privesc în ochi în timp îmi scriam cu ele numele pe una din foile de hârtie. S-a uitat, ușor surprins de alegerea mea, apoi îmi pronunță numele. Un fior nemaiîntâlnit mi-a străbătut corpul, ridicând delușoare minuscule de plăcere pe brațele mele, ce nu trecură neobservate. Profesorul meu zâmbi și scoase un singur pufnit, ce îi scutură însă trupul. 

-Și ce ai mai vrea să-mi spui despre Karenina? 

Se ridică de pe scaun și se așează pe canapeaua tip colțar, tare, lângă mine. Se sprijini cu cotul de masa, uitându-se fix la mine, atingând cu degetele de la cealaltă mana rujul de pe foaia de hârtie. 

-Hmmmm… Că în ciuda faptului ca autorul nu prea i-a oferit circumstanțele cuvenite, privită din perspectiva potrivita, și nu ca o râzgâiată, este totuși o femeie puternică… Rănită de bărbați… 

-Te regăsești în ea? 

-Poate… am șoptit, înclinând ușor capul și zâmbind strâmb. 

-La ce lucrai înainte să vin eu și sa vandalizezi biată celuloză din cauza mea?
 
-Am un pasaj mai greu de tradus din spaniolă. Traduc în timpul liber, când nu sunt la muncă. Și am zis că poate privind lumea îmi vine inspirația despre cum sa descriu în română durerea unei femei mexicane a cărei lume e zguduită când soțul ei o înșală cu cea mai buna prietenă a ei, iar ea își găsește alinarea într-o lume inventată, paralelă, plină de entități și personaje ciudate rău de tot!

-Și unde ești acum? Poate ne vin niște idei amândurora dacă îmi dai niște detalii… spuse el, apropiindu-se de mine și mângâindu-mi genunchiul cu un deget, apoi retrăgându-se. 

Sfârcurile mi s-au întărit instant, iar fiorul a coborât de la ceafă în jos. Mi-am dat seama că nu respirasem și m-am dat ușor pe spate, îndreptându-mă. H. nu a putut sa nu observe bumbii micuți ce au răsărit prin tricoul strâmt pe sub care nu purtam decât un sutien subțire de dantelă. Am roșit instant, excitată in același timp. 

-Deci? mă întrebă, dar nu îți luă ochii de la sânii mei mari, întăriți din cauza avalanșei de senzații. 

-Păi.. Señora Maria se află în cabana unui vânător… A ajuns acolo pentru ca un spirit al pădurii, Juanito, a ghidat o într-acolo, spunându-i că-și va găsi alinarea… 

-Ce soi de alinare? 

-Păi… Asta e problema… Se pare ca e un proces interesant în care Señora Maria este… Goală… În patul vanatorului… Și simte atingeri neobișnuite pe tot corpul… Fiori pe care bărbatul ei nu i i-a dat niciodată, însă nimeni nu e în încăpere. Iar cartea este una decentă, nu pot să bag și să scot așa cum vreau eu, înțelegi? am chicotit. 

-Sa bagi și sa scoți, zici, ha? Nu-mi amintesc cum aratai în facultate, dar ești o femeie foarte frumoasă acum, nu știu cum nu te-am observat atunci. Sau poate am făcut-o, dar am uitat? 

-Puțin probabil să-ți amintești, eram retrasă, iar cursul era foarte târziu. Plecam de departe de acasă pentru el, și mă îmbrăcam cu ce apucam. La ultimele cursuri, însă, nu am mai ajuns… 

-Din ce cauză? 

Își plasase strategic mâna deasupra genunchiului meu și se apropiase destul de mult de mine încât ii puteam șopti la ureche.
 
-Pentru ca începusem sa am fantezii cu tine… Dar nu erau deloc murdare… Zic asta pentru ca gândurile mele mai puțin curate sunt, în general, foarte foarte murdare… Uneori peste limita admisă… Dar cu tine au fost blânde, vanilate, și nu îmi mai ieșeau din cap. 

-Pai și nu era mai bine dacă veneai și mă priveai? Mai vorbeam de un narativism,  de un Tolstoi ceva, și poate îți mai veneau idei năstrușnice… Despre tine în rochii lungi… Despre mine căutând ceva pe sub ele… 

Mi-am dus instinctiv mâna la buze, acoperind uimirea și lăsând un geamăt scurt sa se strecoare printre ele. 

-E absolut adorabil cum îmi vorbești cu așa ușurință despre cum în general visezi chestii murdare, iar apoi roșești ca o fecioara. Fascinant… 

Am râs pe sub degete și am închis ochii strâns, acoperindu-i cu mâna. H. a râs din nou, mai liber și mai sincer de data asta. 

-Pe mine nu ma excita ce ziceai, ci cum ziceai… Nu asa e și cu aprecierea operelor literare? Nu contează ce se povestește, ci cum se povestește. Te așezai asa tacticos la catedră, deasupra noastră a tuturor, niște bieți studenți care nu îți meritau atenția. La început mi-ai părut un infatuat, un egoist și un nasol. După aceea, însă… 

-Și cum ziceam ce ziceam de te-am aprins asa de tare? 

Îmi strânse mai tare piciorul, iar eu i-am acoperit mâna cu celalalt picior, încrucișat peste cel ‘atacat’. 

-Cu ritmul ala plictisit, și atât de senzual, ușurința aia… Starea aia de plutire, aveam un orgasm intelectual cu fiecare chestie nouă pe care ne-o predai. La un moment dat însă, relația noastră imaginară a cam evoluat și mi-a fost prea rușine să mai dau ochii cu tine, am mărturisit râzând. Credeam ca o să-ți dai seama ca am făcut baie în spumă după ce ne-am certat pentru ca am întârziat acasă și nu ti-am spus de ce, dar de fapt eram la curs și tu ai uitat! Mai rău e că după ne am uitat la o comedie cu Adam Sandler și am făcut dragoste pe la mijlocul lui… 

Închise și el ochii și râse din toată inima. Mai băusem vreo două pahare de vin între timp, iar obrajii mi se îmbujoraseră. 

-Măcar ți-am adus flori a doua zi pentru că am fost mârlan? 

-Nu, nu m-am gândit la asta. Mereu te comportai frumos cu mine, asa ca nu m-am supărat. 

-Ce viață interioară interesantă ai. Deși probabil mulți visează așa, nu o și recunosc. Pentru ca sunt gânduri intime. Îmi place cum mi le împărtășești așa ușor, de vreme ce eu sunt obiectul lor. 

Am mai luat o gură de vin si m-am tolănit mai bine lângă el. 

-Poate pentru ca am ajuns la concluzia că dacă nu spui anumite lucruri când ai ocazia, rămâi cu acel ‘Și ce ar fi fost dacă’… 

-Și ce ar fi dacă aș ști că tu ai avut fantezii în spumă cu mine? Și cu Adam Sandler. 

Am dat capul pe spate si am râs și eu din toată inima, lipsită de grija ca m am făcut de ras în fața singurului profesor cu care am avut vreodată fantezii. 

-Ce ai zice să vii la mine sa bem o cafea cu lapte? Știu ca e toiul nopții, dar stau aproape, mâine e sâmbătă și sunt sigură ca nu ai venit cu mașina, i-am spus. 

Eram uimită de propriul meu curaj, și obrajii mi s-au înroșit din nou. H. zâmbi, mă sărută pe tâmplă și mă ajuta să mă ridic, fără sa îmi răspundă. Totul părea de la sine înțeles.