Lecția de literatură VII (Adormi, Liebe) 


– Liebe, ce ai zice dacă în seara asta am ieși la un restaurant drăguț? 

  – Ce fel de restaurant? l-am întrebat, cu capul încă în poala lui. 

  – Românesc. Știu unul unde fac o ciorbă de burtă bună de te lingi pe degete. 

Mă mângâia pe păr, scărpinând ușor pielea capului. Asta îmi plăcea la nebunie. 
Mormăiam ușor, un tors continuu, iar el trecea încet la ceafă. O melodie profundă, chitară ale cărei vibrații curgeau ca un ceai cald și parfumat prin mușchii mei obosiți. 

  – O să adorm, i-am șoptit. 

  – Adormi, Liebe… 

A fost cel mai dulce lucru pe care mi-l spusese până atunci, simplu, cu o inflexiune a vocii pe care nu i-o cunoscusem niciodată. Nu am apucat să mă bucur prea mult. 

Oboseala mi-a zdrobit pleoapele și m-a îmbrățișat într-o neștiință lipsită de vise… 

*

M-am trezit cu greu, ca printr-o pătură groasă de ceață. Eram singură pe canapea. Gândul că a plecat m-a lovit. Nu am plâns. Eram pregătită să nu plâng. Să nu mai sufăr. Îmi exersasem din nou abilitatea asta la muncă, în fața calculatorului; eram pregătită să finalizez studiul acasă. Nu era pentru prima oară când îmi propuneam să nu sufăr din cauza propriilor vise. 

Așadar mi-am frecat ochii și am continuat să zac, amețită și cu capul extrem de greu. O piatră îmi înlocuise creierul. Plumb in loc de materie cenușie. 

  – Ahaaa, te-ai trezit în sfârșit! 

I-am auzit vocea jucăușă și, deși nu voiam să recunosc, mi se luase o piatră de pe inimă. 

  – Hai sus, să faci o baie, să scapi de ciorapii aia că te strâng și pe tine și sa te înviorezi, că arăți de zici că te-a lovit Ghilgameș!

  – De ce mă grăbeeeești? Aoleu, zici că sunt iar la examen! am râs eu cu gura legată încă de somn, încercând să par nemulțumită. 

A venit cu mâinile umede din bucătărie și m-a stropit. Am țipat și am sărit în sus, iar H. m-a prins rapid de mâini și m-a ridicat în picioare, luându-mă în brațe și sprijinindu-mă de pieptul lui…

***

C. s-a sprijinit de mine, cu sânii strivindu-i-se blând de pieptul meu. I-am privit chipul tânăr, pielea fină, albă și părul dezordonat și țeapăn. Mi-am băgat nasul în obrazul ei, inhalând aroma de femeie – nările mi-au fost invadate de un parfum suav de flori. Mirosul părului, diferit de cel al pielii, s-au amestecat și m-au îmbătat într-un moment ce a părut o veșnicie. 

Era descoperirea unei euforii dincolo de durere și de sfâșiere. Buza de jos i s-a răsfrâns și mutruța i-a devenit tristă, mimând plânsul. 

  – Dar eu nu vreau să mă spăăăl! 

  – De ce? am întrebat-o in șoaptă, dându-i părul din ochi. Îmi simțeam vocea tremurată, așa că am încercat să mă adun din momentul în care mă drogase aroma ei.
 
  – PENTRU CĂ SUNT UN COPIL RĂU, a chiuit C. 

  – Pfoaaaaa, mi-ai spart urechile… am râs eu. Smiorcăită mică. Bineeeeee. Vedem noi.

 
Am lăsat-o pe canapea și m-am dus la baie. Am dat drumul la apă caldă și am lăsat-o să umple cada. Am găsit spumă și am lăsat aburii să spele orice îndoială și teamă din ultimele ore, într-o baie de abur și ascuns între valuri nesparte de spumă parfumată. 

  – Dacă tu ești un copil rău, eu sunt un profesor căruia nu-i pasă, și știi asta. Deci mă voi bucura singur de un moment de relaxare în cada pe care nu dorești să o împărți cu mine, evident. 

S-a bosumflat și s-a enervat în același timp, dând din mâini și chuiuind din nou. 

  – Ce, vrei și tu?

  – Daaaaaaaaaaaaa! 

  – Atunci haide să împărțim momentul ăsta, ce zici? 

Brusc, și-a reluat ținuta dârză și m-a privit cu o figură ce m-a înghețat pentru o secundă. A făcut stânga-mprejur pufnind și, peste 5 minute, s-a întors cu vinul pe care îl cumpărase și cu doua pahare pe care le-a așezat printre zecile de geluri de duș și șampoane și săruri de baie. S-a pus pe marginea căzii, întinzând un picior pe pieptul meu. Era încă acoperit cu ciorapul fin…  – 

Advertisements

Lecția de literatură VI (Daddy issues) 


– Nu am de unde ști dacă peste o luna, două, un an îți vei mai dori să ai un bărbat pe care soarta l-a îmbătrânit în brațe, sau sa stai la pieptul unui om irascibil și răutăcios, obsedat de control, perfecționist și, poate, la fel de aiurit ca tine. Dar știu că, atât cât îți vei dori, o să stau lângă tine și o să am grijă de tine. Nu îți pot promite iubire nemăsurată, nu îți pot promite povești ca în basme, nu mă pot probabil ridica la nivelul viselor și aspirațiilor tale de bărbat, dar îți pot promite să fiu aici. 

***

Stăteam pe pervazul geamului din garsoniera mea. Aveam o caserolă cu paste în brațe și o furculiță de care primeam de la vecini la pomeni când eram mai mică.

Era 9 dimineață, de abia ajunsesem de la serviciu. H. mă aștepta in fața ușii apartamentului cu o pungă de cadouri în care pusese caserola, furculița, și o sticlă de apă în care turnase suc stors de portocale. Eu îmi cumpărasem pufuleți, înghețată de vanilie și o sticlă de vin rosu cu care plănuiam să îmi înec amarul de cu o seară înainte. 

  – Guten Morgen, Liebe! mi-a spus zâmbind. 

  
Inima mi-a rămas în loc când l-am văzut, în picioare, drept, sprijinit de ușa mea, ascultând muzică la niște căști mari. Mi-a zâmbit ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și m-a așteptat să deschid. Nu am spus nimic. L-am lăsat și pe el sa intre în holișor. Cât mă dezbrăcam de haină, mi-am privit în oglinda de la întrare cearcănele de sub ochi, datorate oboselii și frământărilor nefondate. 

  – Poftim mica cină. Pot să mă așez pe canapea? 

Am dat din cap că da, luând punga cu model de flori pe care scria la mulți ani, dând drumul la combină și la muzică înainte de a merge la bucătărie. 

  – Ai mâncat de dimineață? am șoptit, cu lacrimile încă în gât. 

  – Nu încă. Te-am așteptat să vii. M-am gândit că poate ești așa bună să-mi faci o omletă cum mi-ai făcut atunci. 

  – Schimb rețeta.

  – Bine, chef, atâta timp cât e făcută de tine, nu contează. 

M-am pus pe tăiat ardei, am scos pătrunjel din congelator, am desfăcut o conservă de ciuperci și am mărunțit niște bucățele de bacon. Am lăsat totul în tigaie, întrebându-mă ce lipsește. Am mai tocat și o roșie, apoi am adăugat ouăle. 

H. veni în spatele meu, fără însă a mă atinge în vreun fel. Am încălzit lapte in ibric lângă tigaie, adăugând ciocolată instant și puțină cicoare, cum îmi plăcea mie. L-am invitat înapoi în sufragerie, apoi i-am adus pe măsuță omleta, laptele cu ciocoinka și un pahar din sucul pe care mi-l storsese. Pastele mele erau în cuptorul cu microunde cât mă schimbam, cu spatele la el. Mi-am dezbrăcat fusta strâmtă, cămașa și sutienul, îmbrăcând un tricou larg și lung cu pisicuțe peste ciorapii cu bandă și lenjeria dantelată.

Stăteam pe pervazul geamului din garsoniera mea și mâncam dintr-o caserolă, cu o furculiță de pomană, pastele pe care le pregătise H. noaptea trecută. El mă privea din partea cealaltă a camerei, mâncând la măsuța mică. 

  – Nu știu exact ce anume te-a mâhnit atât de tare ieri noapte, începu. Din păcate, în cercetările mele literare nu am dat peste așa multe situații care implică femei supărate. Cred că nimeni nu ar putea cerceta așa ceva într-o singură viață. Probabil te-ai simțit acaparată. Poate brusc te-ai trezit în casa unui necunoscut într-o situație prea obișnuită, care succedea uneia mai puțin obișnuite și mult mai intime. 

Adevărul era că momentul din bucătărie mi se păruse, dimpotrivă, neobișnuit, și mult mai intim decât micuța scenetă din sala de clasă. Dar am tăcut. 

  – Poate ai crezut că îmi ești datoare? Poate ai crezut ca vreau prea mult de la tine deodată? Probabil am exagerat, și îmi pare rău. Când m-ai luat în brațe prima dată ai deschis ceva în mine ce nu a mai fost demult deschisă. Pesemne că ai impresia că pentru mine ești doar o fată pe care am cunoscut-o într-o bodegă în miez de noapte și care nu înseamnă prea mult. Și probabil ai fi fost, dacă nu mă copleșeai în decurs de doar câteva ore cu energia ta dulce, naturală și pasională.

Nu mă uitam la el. Mi-era prea rușine. 

  – Nu știu ce sunt eu pentru tine, a continuat, dacă sunt doar o fantezie, dacă ai vrut doar o noapte sau două. Nu te cunosc. Dar mi-ar plăcea să o fac. Momentan știu doar că ești o tânără foarte dulce, cu niște ochi mari și inteligenți, cu o viață interioară foarte colorată. Mi-ar mai plăcea să primesc din energia ta. Dacă tu nu vrei asta, nu e nimic, nu mă voi supăra, dar am zis sa verific, de aceea sunt acum aici. 

M-am uitat în sfârșit la el, cu sufletul ușor. Mi-a zâmbit drăguț, întâi cu buzele închise, apoi a râs și a continuat:

  – Nu știu cum se face asta între voi, tinerii. ‘Wanna date, mommy?”, zise el cu o voce groasă, simpatică, imitând un golan american. Sau aia mergea doar cu daddy? 

Am pufnit în râs și am dat din cap că da. 

  – Mă lași să fiu daddy-ul tău? La o adică, pe stradă, oamenii chiar nu s-ar uita ciudat dacă mi-ai zice așa. Eh, pe naiba, te scot la un cico?

Am râs și mai tare și m-am dus lângă el pe canapea, luându-l în brațe… Sperase.

Lecția de literatură III (Scoica Afroditei) (18+)

Am roșit instantaneu. Două buzițe pline, ce nu ascund alte falduri, ci doar un clitoris micuț, ascuns, se aflau sub privirea lui. Mă atinse cu două degete, mângâind interiorul, cercetând fiecare locșor. Mi-am acoperit sânii, dar H. mi-a dat palmele la o parte, șuierând:
-Priveliștea îmi aparține, nu ai voie să te atingi acum, doar când îți dau eu voie. Da? 

-Da… am răspuns cu greu, așteptând atingeri mai profunde. 

-Minunăția asta în forma de scoică, ce ascunde probabil toate secretele Afroditei, îmi aparține în momentul asta, ai înțeles? mă întrebă suav, cu vocea îngroșată de placere. 

Îi simțeam degetele rigide cu care mă atingea, mângâind clitorisul cu degetul mare și cu celelalte studiind intrarea micuță. Era încordat, stăvilindu-și pornirile animalice. 

-Vreau să nu te abții, i-am șoptit. Vreau să mă folosești exact asa cum îți place. Exact așa cum tânjești să folosești zeița aia din visul tău… 

Degetele au început să strângă mai tare, să apese cu o presiune mai mare. Cealaltă mână a sa a făcut popas pe coapsa mea, iar gura a sărutat-o cu pasiune, mușcând carnea alba și tânără. 

-Imaginează-ți că ai prins-o printre coloane… Că ți se dăruiește… Iubește-o acum ca și cum nu ai să o mai ai niciodată…

Gura i s-a năpustit asupra buzelor mele umede, trecând cu limba peste mugurele atât de sensibil, făcându-mă să tremur din toate încheieturile. Spatele mi s-a arcuit, iar mâinile s-au încleștat în părul lui roșcat, ținându-l prizonier. Sub gura lui nesătulă eram și eu prizonieră, a lui și a plăcerii ce curgea în valuri nestăvilite. Vârful limbii căuta intrarea, forțând-o ușor. Dinții zgâriau cu blândețe clitorisul, mușcând labiile umflate de atâta plăcere. Un deget și-a făcut, tiptil, loc printre ele, urmat de un altul. M-am trezit cu strâmtoarea forțată și umplută, și un val de senzații m-a lovit în plin… 
Gemeam tare, plină, gâdilată peste tot de fiori. Degetele i s-au arcuit în mine, cutreierând o vreme până la găsirea comorii. M-am trezit spulberată de un val nesimțit cu nimeni altcineva până atunci. Avusesem primul orgasm, care îmi adusese o secundă de orbire și mă făcuse să slobozesc un sunet gutural, al leului satisfăcut dincolo de limitele cunoscute. 

Am căzut moale pe așternut. Voiam să îi intru în sânge. Doar asta îmi ocupa gândurile. Un sentiment de neputință de a duce la împlinire o dorință ce nu poate fi nici exprimată, nici satisfăcută. Gândurile mi-au fost însă întrerupte de umbra lui H. deasupra mea, căutându-mi gura cu buzele pline de sucurile mele, umplându-mă de mine și căutând ceva neștiut. 

Atunci am simțit. Ne unisem. Ne făcusem unul. Intrase în mine dintr-odată, cu totul, umplând fiecare colțișor din mine, făcându-mă să mă mulez pe bărbăția lui, al cărei vârf îmi împungea cervixul vibrant. A început să se miște imediat, nedescoperindu-mi gura, penetrandu-mi simultan buzele și vaginul curios, la fel de doritor, fierbinte și ud. Mai rămăseseră doar gemetele mele înfundate sub gura lui și plesniturile umede ale bărbăției lui în mine, care nu se sfia să mă lovească fără milă. Setea lui mă făcea să înnebunesc cum nicio fantezie nu reușise să o facă, iar plăcerea era dincolo de orice sesiune de plăcere proprie inițiasem vreodată cu gândul la el. 

Îmi ridică fundul, iar el se așeză mai bine deasupra mea. Îmi acoperi gura cu palma și începu să pompeze fără milă, lovindu-mi cervixul cu fiecare mișcare. Simțeam în ele ciudă, o nevoie extremă și dorință nesatisfăcută de multă vreme. Două din degetele de la mână s-au strecurat în gura mea, căutând, mângâindu-mi limba și buzele și obrajii nesătule și doritoare, la rândul lor, să îl primească, să îl satisfacă și să îl elibereze. 
După o vreme în care doar gemetele noastre și sunetul penetrărilor sale se mai auzea, m-a întors pe burtă dintr-o singură mișcare. Îmi mângâie spatele, îmi sărută nerăbdător și însetat ceafa și îmi șopti:

-Nu vreau sa te rănesc, spune-mi că ești bine. 

-Sunt prea bine, am reușit să îngaim. 

-Vreau să fac dragoste cu tine, dar nu mă pot înfrâna. Vreau să te simt, vreau să îmi pulsezi… 

-Nu te abține. Eliberează-te prin și în mine… Sunt femeia ta acum și te vreau în mine, să mă umpli, să simt că mă rupi. Așează-mă cum vrei și fă-mă a ta, nu te opri… 

Nu am apucat să termin, căci mi-a ridicat genunchii și m-a pus capră, penetrandu-mă direct, fără menajamente, ca o fiară. Gemea ca un animal prădător ce își devorează hrana cu plăcere. Sunetul gutural mă satisfăcea la fel de mult precum actul în sine. Am început să-i dau contre, iar asta l-a făcut să tremure cu totul și să mă apuce de păr, forțând-mă să-i privesc ochii răvășiți de plăcere printr-o arcuire extremă a spatelui. Mă trăgea de păr spre el, secătuindu-mi gemetele.

Când a fost prea multă plăcere ca să mai poată suporta, a mărit atât de mult ritmul încât mi-am pierdut cunoștința, și m-am trezit simțind căldura spermei sale calde în mine și trupul său obosit căzând lângă mine. I-am sărutat pieptul, gâdilandu-mi buzele cu părul moale. Am tras cearșaful mototolit de sub mine, învelindu-ne trupurile istovite și m-am cuibărit la pieptul său și am ațipit de cum am închis ochii… 

Lecția de literatură II (Atingere narativă) (18+) 

***
Pe drum mă gândeam că mă îndrept spre casă lângă omul cu care avusesem cele mai multe fantezii la 20 de ani. Fusesem cu destui băieți în timpul facultății, dar marea mea obsesie rămăsese profesorul meu de literatură, plin de el și ciufut, cu vocea lui teatrală și mai multă informație despre legende și mituri decât aș fi putut spera. 

Își purta rucsacul în spate și mergea drept, cu un zâmbet șiret pe buze. Era un bărbat înalt, bine făcut, blond-roșcat, pe la vreo 50 și puțin de ani. Mâinile mari și le bagase în buzunar, căci era frig afară. Eu, la 23 de ani, de abia terminasem facultatea de câteva luni și aveam un job bun la o multinațională, unde îl fermecasem pe tipul de la interviu nu doar cu nivelul excelent al spaniolei și englezei, ci și cu sânii mari, rotunzi, formele pline și fundul bombat, dar fără șolduri prea largi. Ochii migdalați, mari, căprui, îl sfredeleau în timp ce ii povesteam despre toate lucrurile rele pe care le citisem despre firma lui, dar nimic nu este prea rău sau greu pentru mine, căci am un as în mânecă pentru orice. Probabil că gândise ‘sau îl ai în decolteu’. Dar asta ne importă prea puțin. 

Ajunși în fata ușii, l-am invitat pe H. în dezordinea garsonierei mele. L-am rugat să se descalțe dacă și să se simtă ca acasă. Mi-a luat în considerare sfatul, și cât timp m-am spălat pe mâini se instalase cât se putea de comod pe canapea. M-am postat în fața lui – stătea cu mâinile pe spătarul canapelei.

-Am ceva sa ți mărturisesc, i-am spus. 

-Încă ceva? 

-Da, și de data asta e grav. Te-am chemat la cafea, și chiar aveam de gând să îți dau una, dar treaba e că… Nu știu sa fac cafea. Beau doar cicoare și lapte cu ciocolată… Dar îți pot face un suc de portocale proaspăt de tot, numa’ bun, îți dă mai multă energie și… 

-Shhhhh… 

Am tăcut brusc și m-am înroșit toată. Probabil că spusesem vreo prostie și deja vorbisem prea mult. M-am îndreptat spre el și m-am așezat pe canapea. L-am cuprins cu o mână peste piept, și am stat asa o vreme. M-a îmbrățișat și el, cald și mulțumit. 

-N-am mai stat așa cu o femeie de multă vreme. Mai ales cu una care sa nu știe să pună de o cafea. Și care o să roșească după ce am spus asta, probabil. 

-Cum de nu ai mai stat cu o femeie? 

-Pai nu e evident? Sunt un nesuferit, chiar tu ai zis. Probabil tu crezi ca lumea are fantezii non stop cu profesori și scriitori nesuferiți… Cred că trei sferturi din studente mă înjură și celelalte nici nu vin la cursuri. Sunt divorțat de 3 ani. 

Am continuat să tac, făcându-mă ghemotoc lângă dragul meu H. Voiam să fac momentul să dureze o veșnicie, să-l fac sa nu mai plece de lângă mine. M-am uitat prelung la el, cu ochi mari și rugători, adâncindu-mă și mai mult în cămașa lui parfumata și moale. Mirosea dulce și a bărbat… Mă simțeam îmbătată și mai fericita decât fusesem de mulți ani, încălzită și… Umedă. Trecuseră cel puțin 6 ani de când nu mă mai excitasem de la simpla atingere a unui bărbat, de când eram adolescentă. Îmi doream să-l simt gol, să-i simt pieptul și părul cârlionțat și aspru de pe brațe și abdomen, să-i sărut si mușc buzele ce scoteau cuvinte cu intonația după care eram atât de înnebunită… 

Probabil că respiram din ce în ce mai greu, cu ochii deschiși, pentru că H a început sa îmi mângâie părul și obrazul cu o blândețe de care nu credeam ca e capabil într-o cadență înceată și molcomă. 

Fără niciun alt cuvânt, m-am întins spre gâtul său, unde m-am ascuns și am sărutat și lins pielea acoperită de barbă scurtă. A gemut și mi-a strâns părul în pumn, ținându-mă acolo, apoi m-a ridicat de el, pentru a mă aduce aproape de buzele sale, de care însă m-am ferit. M-am ridicat încet de pe canapea, sub privirile sale feroce, dându-mi jos tricoul pe sub care îmi admirase curios sfârcurile întărite. Aveam un sutien alb de dantela, iar dintre sâni atârna o steluța strălucitoare. Mi-am dat jos și pantalonii, urcându-mă pe el, cu bazinul lipit de al său. I-am așezat mâinile pe sânii mei, amânând sărutul. I-a strâns însetat – nu îi putea cuprinde de tot cu palmele, așa ca a început să îi frământe peste tot, fără a-i scoate însă din cupele dantelate. 
Continuă să mă atingă peste tot. Mă trase de păr mai aproape de el, la un centimetru depărtare de buzele lui, lăsându-mă în anticipație. 

-Păreai mai vorbăreață înainte… E ceva ce vrei să-mi spui? îmi șopti, mușcându-mi buza de jos și făcându-mă sa gem brusc. Ce îți făceam în fanteziile tale? 

-De toate… am șoptit cu greu, amețită de placerea tensiunii. 

-Cum te sărutam? 

I-am luat obrajii în palme, sărutându-i întâi buza de jos, apoi pe cea de sus, ambele deodată, câte puțin, atingându-le cu limba. A preluat inițiativa, lăsându-se însă stăpânit de sărut în continuare. Îmi căuta limba cu a lui, împletindu-ne într-un dans de un erotism pur. Știam că nu avea de gând sa plece de lângă mine, asa ca nu mă grăbeam, ci voiam să-l simt cu fiecare terminație nervoasă a pielii. M-am desprins din sărut, desfăcându-i nasturii cămășii, sărutând pielea acoperită de păr blond, înfundându-mi nasul în smocurile mici și pufoase. Am urcat apoi din nou spre gat, spre ureche și, simțindu-i mâinile curioase pe spate și pe fund, l-am muscat de ureche, ciugulind și gemând în același timp. 

-Te vreau, i-am șoptit în ureche.. 

-Unde? 

-Peste tot… 

Începu să se joace cu chiloțeii mei de dantelă, trăgând ritmic de banda de sus, făcându-i să-mi invadeze buzele umede, gâdilandu-mă. Am gemut adânc, gutural. I-am ghidat mâna spre bazinul meu, spre locul meu magic, pregătit deja pentru el, dar nu vru să mă atingă. Continuă să se joace cu chiloțeii, înnebunindu-mă. 

-Te rog, i-am spus rugătoare. 

-Ce anume? 

-Offffffffff…

Îmi lăsă lenjeria de jos în pace, urcând cu degetele mai sus și desfăcându-mi sutienul. M-am cutremurat toată. 

-Știi ce am visat azi-noapte? mă întrebă.

-Cum aș putea să știu? am chicotit cu respirația grea. 

-Am visat foarte multe coloane aurite pe un câmp deschis… Plin de flori… Și printre ele se ascundea o zeiță cu păr negru, ca al tău, spuse el, și mă apucă din nou de păr, dându-mi pe spate capul și sărutându-mă pe gât , zgâriind puțin cu dinții. 

Își strecură mâna în chiloțeii mei, atingând peste ei clitorisul și mângâindu-l apăsat. Am explodat de plăcere și am lăsat un strigăt mic, gutural, să-mi iasă printre buze. 

-Și ai găsit-o? 

-Nu, în vis, nu. Dar se pare că a fost mai ușor decât credeam să o găsesc în realitate. Și vreau să gust fiecare centimetru din ea. 

L-am privit în ochi cu nesfârșită dorință și l-am sărutat adânc, atingând fiecare părticică de corp gol pe care o aveam la îndemână, mângâindu-i părul aspru și mișcându-mi bazinul peste erecție, trezindu-i și lui plăcere.

Se ridică de pe canapea cu tot cu mine și mă trânti în pat. Se dezbrăcă de pantaloni și de boxeri și se așeză în genunchi. Mă trase de bazin înspre gura lui, dându-mi jos chiloțeii și lăsându-mi zona intimă descoperită… 

Lecția de literatură I (Karenina în miez de noapte) 

Pubul era aproape plin la 1 noaptea. O masa de doi într-un colț, ocupată doar de o fată singură, cu un pahar de vin roșu și trei cești în față: două goale, una pe jumătate plină. Un teanc de hârtii pătate de cafea, umede, și un pix ieftin pe jumătate consumat. O mulțime de bucle negre ca noaptea, țepene de la fixativ și niște buze pictate cu roșu nu pentru a atrage atenția, ci pentru că, în mintea mea, doar roșu se poate potrivi cu un corp acoperit în întregime în negru-colanți și un tricou negru, strâmt. 
-Sper că nu deranjez, doar că nu mai sunt mese libere. Aștepți pe cineva? 

Am tresărit. Aș fi recunoscut vocea aia dintr-o mie. Imposibil de descris. Un ton molcom, ușor plictisit, puțin glumeț, prea puțin senzual și totuși masculin. 

-Sunt singură… Domnule H, am răspuns, încercând să îmi ascund vocea tremurândă de emoție. 

-Ne cunoaștem? a întrebat puțin curios, dar nu exagerat. 

-Puțin probabil ca din sute de studenți să vă amintiți de mine… Mai ales ca mi-ați predat doar un semestru… V-am fost studentă la literatură. M-ați întrebat de Karenina… doar pe mine, cândva. 

-Probabil că spusesei ceva înainte și doar în tine mă puteam încrede că știi să vorbești din zecile de muți, râse el. Și ce mi-ai spus despre ea? 

-Că Tolstoi nu o cunoaștea deloc, doar pretindea… Iar dumneavoastră mi-ați spus că, peste toate astea, mai avea și fetiș cu rochiile ei! 

A chicotit amuzat, bându-și berea în același timp. Ținea un braț peste spătar, în spate, și părea la fel de calm și de detașat ca la cursuri. Părea că nimic nu îl poate atinge, uimi, agasa, și nici chiar bucura. 

-Vorbește-mi ca unui amic, suntem la o bere, nu suntem în amfiteatru la universitate. Relaxează-te, îmi spuse el lăsând buza ușor în jos și închizand ochii, mimând delăsarea, cu acele inflexiuni ale vocii care îmi plăceau atât de mult. De ce ești emoționată? 

-De ce crezi ca sunt emoționată? am mormăit, cu vocea subțire și stânjenită. O grimasă ce se voia zâmbet își făcu loc pe fața mea. 

-Limbajul trupului, înălțimea vocii, scrâșnitul din dinți și mai ales poziția buzelor ălora de pe care în sfârșit se duce roșul, și le pot vedea și eu rozul natural. 

M am înroșit toată și mi-am acoperit instinctiv buzele, peste care mi-am trecut degetele, mânjindu-le cu ruj. Domnul H râse, oferindu-mi un șervețel, dar eu am ales să îl privesc în ochi în timp îmi scriam cu ele numele pe una din foile de hârtie. S-a uitat, ușor surprins de alegerea mea, apoi îmi pronunță numele. Un fior nemaiîntâlnit mi-a străbătut corpul, ridicând delușoare minuscule de plăcere pe brațele mele, ce nu trecură neobservate. Profesorul meu zâmbi și scoase un singur pufnit, ce îi scutură însă trupul. 

-Și ce ai mai vrea să-mi spui despre Karenina? 

Se ridică de pe scaun și se așează pe canapeaua tip colțar, tare, lângă mine. Se sprijini cu cotul de masa, uitându-se fix la mine, atingând cu degetele de la cealaltă mana rujul de pe foaia de hârtie. 

-Hmmmm… Că în ciuda faptului ca autorul nu prea i-a oferit circumstanțele cuvenite, privită din perspectiva potrivita, și nu ca o râzgâiată, este totuși o femeie puternică… Rănită de bărbați… 

-Te regăsești în ea? 

-Poate… am șoptit, înclinând ușor capul și zâmbind strâmb. 

-La ce lucrai înainte să vin eu și sa vandalizezi biată celuloză din cauza mea?
 
-Am un pasaj mai greu de tradus din spaniolă. Traduc în timpul liber, când nu sunt la muncă. Și am zis că poate privind lumea îmi vine inspirația despre cum sa descriu în română durerea unei femei mexicane a cărei lume e zguduită când soțul ei o înșală cu cea mai buna prietenă a ei, iar ea își găsește alinarea într-o lume inventată, paralelă, plină de entități și personaje ciudate rău de tot!

-Și unde ești acum? Poate ne vin niște idei amândurora dacă îmi dai niște detalii… spuse el, apropiindu-se de mine și mângâindu-mi genunchiul cu un deget, apoi retrăgându-se. 

Sfârcurile mi s-au întărit instant, iar fiorul a coborât de la ceafă în jos. Mi-am dat seama că nu respirasem și m-am dat ușor pe spate, îndreptându-mă. H. nu a putut sa nu observe bumbii micuți ce au răsărit prin tricoul strâmt pe sub care nu purtam decât un sutien subțire de dantelă. Am roșit instant, excitată in același timp. 

-Deci? mă întrebă, dar nu îți luă ochii de la sânii mei mari, întăriți din cauza avalanșei de senzații. 

-Păi.. Señora Maria se află în cabana unui vânător… A ajuns acolo pentru ca un spirit al pădurii, Juanito, a ghidat o într-acolo, spunându-i că-și va găsi alinarea… 

-Ce soi de alinare? 

-Păi… Asta e problema… Se pare ca e un proces interesant în care Señora Maria este… Goală… În patul vanatorului… Și simte atingeri neobișnuite pe tot corpul… Fiori pe care bărbatul ei nu i i-a dat niciodată, însă nimeni nu e în încăpere. Iar cartea este una decentă, nu pot să bag și să scot așa cum vreau eu, înțelegi? am chicotit. 

-Sa bagi și sa scoți, zici, ha? Nu-mi amintesc cum aratai în facultate, dar ești o femeie foarte frumoasă acum, nu știu cum nu te-am observat atunci. Sau poate am făcut-o, dar am uitat? 

-Puțin probabil să-ți amintești, eram retrasă, iar cursul era foarte târziu. Plecam de departe de acasă pentru el, și mă îmbrăcam cu ce apucam. La ultimele cursuri, însă, nu am mai ajuns… 

-Din ce cauză? 

Își plasase strategic mâna deasupra genunchiului meu și se apropiase destul de mult de mine încât ii puteam șopti la ureche.
 
-Pentru ca începusem sa am fantezii cu tine… Dar nu erau deloc murdare… Zic asta pentru ca gândurile mele mai puțin curate sunt, în general, foarte foarte murdare… Uneori peste limita admisă… Dar cu tine au fost blânde, vanilate, și nu îmi mai ieșeau din cap. 

-Pai și nu era mai bine dacă veneai și mă priveai? Mai vorbeam de un narativism,  de un Tolstoi ceva, și poate îți mai veneau idei năstrușnice… Despre tine în rochii lungi… Despre mine căutând ceva pe sub ele… 

Mi-am dus instinctiv mâna la buze, acoperind uimirea și lăsând un geamăt scurt sa se strecoare printre ele. 

-E absolut adorabil cum îmi vorbești cu așa ușurință despre cum în general visezi chestii murdare, iar apoi roșești ca o fecioara. Fascinant… 

Am râs pe sub degete și am închis ochii strâns, acoperindu-i cu mâna. H. a râs din nou, mai liber și mai sincer de data asta. 

-Pe mine nu ma excita ce ziceai, ci cum ziceai… Nu asa e și cu aprecierea operelor literare? Nu contează ce se povestește, ci cum se povestește. Te așezai asa tacticos la catedră, deasupra noastră a tuturor, niște bieți studenți care nu îți meritau atenția. La început mi-ai părut un infatuat, un egoist și un nasol. După aceea, însă… 

-Și cum ziceam ce ziceam de te-am aprins asa de tare? 

Îmi strânse mai tare piciorul, iar eu i-am acoperit mâna cu celalalt picior, încrucișat peste cel ‘atacat’. 

-Cu ritmul ala plictisit, și atât de senzual, ușurința aia… Starea aia de plutire, aveam un orgasm intelectual cu fiecare chestie nouă pe care ne-o predai. La un moment dat însă, relația noastră imaginară a cam evoluat și mi-a fost prea rușine să mai dau ochii cu tine, am mărturisit râzând. Credeam ca o să-ți dai seama ca am făcut baie în spumă după ce ne-am certat pentru ca am întârziat acasă și nu ti-am spus de ce, dar de fapt eram la curs și tu ai uitat! Mai rău e că după ne am uitat la o comedie cu Adam Sandler și am făcut dragoste pe la mijlocul lui… 

Închise și el ochii și râse din toată inima. Mai băusem vreo două pahare de vin între timp, iar obrajii mi se îmbujoraseră. 

-Măcar ți-am adus flori a doua zi pentru că am fost mârlan? 

-Nu, nu m-am gândit la asta. Mereu te comportai frumos cu mine, asa ca nu m-am supărat. 

-Ce viață interioară interesantă ai. Deși probabil mulți visează așa, nu o și recunosc. Pentru ca sunt gânduri intime. Îmi place cum mi le împărtășești așa ușor, de vreme ce eu sunt obiectul lor. 

Am mai luat o gură de vin si m-am tolănit mai bine lângă el. 

-Poate pentru ca am ajuns la concluzia că dacă nu spui anumite lucruri când ai ocazia, rămâi cu acel ‘Și ce ar fi fost dacă’… 

-Și ce ar fi dacă aș ști că tu ai avut fantezii în spumă cu mine? Și cu Adam Sandler. 

Am dat capul pe spate si am râs și eu din toată inima, lipsită de grija ca m am făcut de ras în fața singurului profesor cu care am avut vreodată fantezii. 

-Ce ai zice să vii la mine sa bem o cafea cu lapte? Știu ca e toiul nopții, dar stau aproape, mâine e sâmbătă și sunt sigură ca nu ai venit cu mașina, i-am spus. 

Eram uimită de propriul meu curaj, și obrajii mi s-au înroșit din nou. H. zâmbi, mă sărută pe tâmplă și mă ajuta să mă ridic, fără sa îmi răspundă. Totul părea de la sine înțeles.